FINAL - RO

I. Rezumat

Podișul Moldovei este un areal cu relief colinar, având o suprafață de 24 803 kmp (10,4 % din teritoriul Românei) și unde alunecările de teren ocupă 18,3 % (Mărgărint și Niculiță, 2017). Acestea reprezintă un fenomen de hazard, cu risc pentru societatea umană în cadrul acestei zone, atât din perspectivă a factorilor favorizanți, cât și a factorilor declanșatori, ce generează pagube importante în special asupra locuințelor, căilor de transport și a rețelelor de utilități. Alunecările de teren din Podișul Moldovei sunt în general vechi, predominant holocene, fără a se putea exclude vârsta pleistocen superioară a unora, în urma datărilor efectuate, confirmându-se această vârstă. Climatul, în general arid al regiunii, în decursul holocenului și în prezent, a permis păstrarea morfologiei alunecărilor de teren, degradarea acestora realizându-se predominant prin evoluția regresivă a cornișelor și prin reactivări ale maselor alunecate. Magnitudinea alunecărilor de teren a scăzut continuu de-a lungul timpului, cele mai mari (ca suprafață, volum și diferență de nivel între cornișă și bază) alunecări fiind, cele pleistocen superioare-holocen inferioare, dezvoltate în special pe versanții aliniamentelor structurale de tip frunte de cuestă (coastă), unde există straturi cu litologii rezistente la eroziune (calcare, gresii, tufuri). Aceste alunecări s-au dezvoltat în condiții climatice diferite de cele actuale, în prezent ele având caracter fosil sau relict și fiind inactive. Ulterior, corpurile de alunecare și cornișele acestor alunecări fosile au constituit areale de reactivare a alunecărilor de teren, pe toată perioada holocenă, probabil mai intens în anumite perioade caracterizate de creșterea cantităților de precipitații, însă magnitudinea a scăzut, în prezent păstrându-se în relief morfologia alunecărilor recente.
   Pentru a se putea prognoza evoluția și frecvența temporală a fenomenelor de alunecare în acest areal este foarte importantă stabilirea unei curbe de frecvență temporală, care să îmbunătățească actualul model de evoluție și să permită evaluarea hazardului la alunecări de teren, și ulterior a riscului. Acest demers, este cu atât mai important, cu cât revenirea unui ciclu de climă umedă, în contextul schimbărilor climatice globale, ar crește frecvența fenomenelor de alunecare, în special ținând cont de extinderea zonelor construite și a rețelelor de comunicații și utilități, după ultimul ciclu umed (1970-1980), ca și schimbarea materialelor de construcție (de la lemn și chirpici la cărămidă și BCA) și a stilului arhitectonic (de la case cu parter la case cu unu sau două etaje), în special în perioada de după anii 1990.
  Pentru analiza hazardului, în special cel temporal, este nevoie de datarea relativă sau precisă a evenimentelor de alunecare. Pe baza unui inventar spațial al alunecărilor de teren (Niculiță și Mărgărint, 2014) și pe baza cercetărilor de teren, la nivelul Podișului Moldovei au fost identificate:
- peste 50 de situri, unde există vestigii arheologice, care pot fi relaționate de cartarea geomorfologică a alunecărilor de teren, astfel încât să se poată stabili o datare relativă a acestora, utilizând informația arheologică;
- peste 30 de situri, unde există situații geomorfologice care păstrează depozite databile prin radiocarbon și luminescență stimulată optic;
- peste 10 areale unde metoda dendrocronologică este aplicabilă pentru a determina perioadele în care arborii au suferit înclinări datorate alunecărilor de teren;
- peste 10 areale unde există imagini aeriene pentru ultimii 50 de ani, în cel puțin două serii de timp, prima în anii 1950-1960 și a doua după anul 2000 și unde inventarierea multi-temporală a alunecărilor de teren este posibilă.
- Pe lângă posibilitățile de datare absolută sau relativă menționate au fost identificate prin studiul diverselor surse scrise (documente istorice, lucrări științifice, publicistică variată):
- peste 30 de situri unde alunecările de teren s-au produs în perioade istorice și au afectat monumente istorice sau așezări, cu mențiunea acestor evenimente în surse istorice;
- peste 1000 de evenimente de alunecări de teren petrecute în ultimii 100 de ani.
  Prezentul proiect și-a propus aplicare metodelor de datare absolută și relativă prezentate mai sus obținându-se o bază de date cu alunecările de teren și o curbă de frecvență temporală a alunecărilor de teren pentru teritoriul Podișului Moldovei, din pleistocen, și până în holocen și antropocen, pentru fundamentarea cantitativă a hazardului la alunecări de teren, etapă fundamentală în procesul de estimare a riscului la alunecări de teren.

II. Descrierea științifică

II.1 Datarea absolută a alunecărilor de teren

Problematica datării alunecărilor de teren a fost recent abordată (Lang ș.a., 1999; Corominas și Moya, 2008) inclusiv la nivel mondial la nivel de review (Panek, 2014; Panek, 2019) o serie de aspecte interesant reieșind că:
- nu există foarte multe datări pentru ariile deluroase, care însă sunt cele mai susceptibile la alunecări cu impact asupra societății umane (vorbim deci de hazard), comparativ cu zonele montane;
- în funcție de climat și de tipul alunecărilor, cele mai sigure metode sunt cele care datează elemente prinse sub masa alunecată.
În special pentru aria de studiu (Podișul Moldovei), deși morfologia alunecărilor de teren este bine păstrată (Niculiță ș.a., 2016) identificarea unor secțiuni transversale sau longitudinale prin masele alunecate este dificilă.
  Aceste secțiuni apar acolo unde: (i) drumuri, (ii) ravene sau (iii) excavații antropice au secționat zona de cornișă, (iv) unde există cariere în masa alunecată sau la baza sa, (v) râuri sau (vi) abraziunea lacustră a secționat masa alunecată sau baza alunecării. Astfel de situații au fost întâlnite frecvent pe teren și probe de material organic se pot colecta pentru datare din: (i) umplutura coluvială a bazei cornișei, din (ii) paleosoluri, fosilizate de reactivări ale masei alunecate sau (iii) din paleosolul surprins la baza alunecării, respectiv sub piciorul acesteia. A fost probată și posibilitatea de a data materialul sediment în lacurile aflate pe masa alunecată. În cazul acestor lacuri, datorită perioadelor frecvente de uscăciune, regimul este predominant oxidativ, lacurile sunt oligotrofe, biota amestecând materialele organice, care se oxidează și nu se păstrează. Multe din aceste lacuri se află la partea superioară a masei alunecate, unde au apărut reactivări recente, deci o eventuală vârstă a depozitelor din aceste lacuri va data reactivarea recentă și nu evenimentul major, relict sau vechi. O altă abordare presupune recunoașterea alunecărilor de teren care prezintă o distanță mare de deplasare a masei alunecate (în special a piciorului), astfel încât acoperă mare parte din albia majoră locală. Prin executarea de foraje manuale in zona degetului acestor alunecări se poate proba orizontul A al paleosolului.
  Datarea cu radiocarbon a probelor colectate a fost efectuată de către laboratorul Beta Analytics din Miami (https://www.radiocarbon.com/). Materialul lemnos are cele mai mari șanse de datare, deoarece celula lemnoasă conține predominant resturi organice, care păstrează foarte bine și care conservă conținutul de 14C de la momentul creșterii (Orlova și Panychev, 1993). Aceeași situație este caracteristică resturilor vegetale slab transformate (turbă) sau incarbonizate (Figura 3). Acest tip de probe au fost obținute pentru materialul de luncă care acoperă corpul alunecării fosile de la Costești, județul Iași, identificându-se în aceeași secțiune, la mai multe nivele atât lemn, cât și material organic incarbonizat. Lemnul probat (Figura 2) prezintă clare inele de creștere paralele cu suprafața probei, astfel că putem presupune că reprezintă bucăți de crengi sau arbori tineri. Materialul organic incarbonizat (Figura 3) nu a putut fi identificat macroscopic din punct de vedere al apartenenței la o specie vegetală, putând fi, fie detritus vegetal, fie o acumulare de frunze depusă în mediul fluvial argilo-siltitic al albiei majore Pleistocene.
  Datarea cu radiocarbon a solurilor fosile, prinse între depozitele de alunecare se realizează prin obținerea de probe din orizontul organic A al acestor soluri și utilizarea metodei radiocarbon pentru datarea materiei organice. Datarea cu radiocarbon a solurilor este problematică (Tamm, 1960; Campbell ș.a. 1967; Scharpenseel ș.a. 1968; Martel și Paul 1974; Goh ș.a. 1976; Matthews, 1985; Trumbore 1996), dar la nivel mondial s-a ajuns la ideea că în anumite condiții poate fi realizată (Orlova și Panychev, 1993; Pessenda ș.a., 2001). Materia organică din sol este formată din resturi vegetale în diverse stadii de descompunere și materie organică descompusă (Orlova și Panychev, 1993). Concrețiunile carbonatice pot fi și ele datate, dar în cazul lor erorile pot fi foarte mari (Callen ș.a., 1983). Polenul (Zhou ș.a., 1999), cochiliile de gasteropode (Pigati ș.a., 2015) sau microparticule de cărbuni (Pigati ș.a., 2015) au mai fost utilizate în contextul solurilor fosile din depozite de loess. Resturile de plante slab descompuse din orizontul organic ar fi cele mai bune indicatoare ale vârstei superioare ale paleosolului (Orlova și Panychev, 1993).
Resturile organice biologic active și cele inactive pot fi utilizate pentru a stabili o vârstă medie a solurilor și eventual pentru a stabili perioada medie de rezidență a materiei organice (Martel și Paul, 1974; Trumbore, 1996; Pessenda ș.a., 2001). În mod normal solul este un sistem deschis în privința 14C, datorită fluxurilor de radiocarbon mai nou adus de sistemul radicular al plantelor, de amestecul produs de viețuitoare și de activitatea biologică a organismelor din sol (Trumbore, 1996). Atunci când un orizont A este îngropat rapid, la o adâncime destul de mare pentru ca sistemul radicular să nu ajungă la ceasta, așa cum este cazul solurilor fosile din albiile majore sau din corpul maselor de alunecare însă sistemul 14C devine un sistem închis. Prin datarea atât a materiei organice, cât și a resturilor macrovegetale, a humusului și huminelor se poate estima și eventuala contaminare, dacă sistemul a fost deschis la un moment dat (Orlova și Panychev, 1993). Huminele sunt în general mai vechi decât acizii fulvici, deoarece acestea se descompun mai greu, fiind mai stabile (Campbell ș.a., 1967) și obținând date minime pentru vârsta solului respectiv (Pessenda ș.a., 2001). Acizii humici și materia organică totală prezintă vârste radiocarbon mai noi decât huminele sau microparticulele de cărbuni, iar vârstele de radiocarbon din orizontul A sunt mai noi decât cele din orizontul B (Wang și Amundsen, 1996). Astfel, vârsta indicată de datarea cu radiocarbon a materiei organice indiferent de sursa acesteia va fi cel mult o vârstă medie, dacă nu chiar una foarte recentă. O altă problemă a extracției materiei organice cu baze și separarea huminelor și a acizilor fulvici+humici este dată de posibilitatea ca prin acest procedeu să se dateze carbon organic mai nou, pentru că acesta este eliberat la tratare, pe când carbonul mai vechi rămâne legat de fracția minerală. În cazul de față a fost datată au fost datate ambele fracții (humine și acizi fulvici+humici), varianta bulk (materia organică tratată doar cu acid, fără separarea cu baze) și resturile de plante. Prin comparația celor patru vârste pentru fiecare probă se pot obține concluzii valide privind vârstele minime și maxime ale orizontului respectiv.
  Toate aceste presupuneri sunt valide dacă solul nu a atins starea de echilibru (Wang și Amundsen, 1996), situație în care el va fi tot mai tânăr. Această stare de echilibru se poate atinge în mai puțin de 5000 ani în cazul solurilor temperate umede și chiar în 300 000 de ani în cazul solurilor din areale semi-deșertice (Wang și Amundsen, 1996). De asemenea în medii umede și cu spălare intensă, materialul provenit din straturile superioare poate contamina probele (Hammond ș.a., 1991).
În cazul nostru, atât prin datarea materiei organice a solurilor fosile din cadrul maselor alunecate (Figura 9 și Figura 12) cât și a celor de luncă acoperite de masele alunecate (Figura 5 și Figura 8), obținerea unei vârste cât mai apropiate de momentul acoperirii este un atu, în stabilirea vârstei alunecării. Pentru alunecarea pleistocenă, fosilă, datarea materiei organice din depozitul de terasă (Figura 3) a arătat vârsta pleistocen superioară, probabil MIS3 sau mai veche, iar datarea cochiliei din depozitul de albie majoră (Figura 4), aval de alunecarea fosilă permite încadra rea temporală a inciziei depozitului de terasă. Deoarece baza alunecării fosile nu este deschisă, încadrarea exactă în cadrul MIS3 sau mai veche nu este încă posibilă, dar datarea terasei și a inciziei sale are implicații majore asupra stabilirii modelului de evoluție al alunecărilor din aceste perioade, prin prisma formării albiilor actuale, a agradării lor și a formării versanților.

Figura 1. Probă de material lemnos prelevată din depozitele de terasă care acoperă alunecare fosilă Costești (jud. Iași).

Figura 2. Probă de material lemnos prelevată din depozitele de terasă care acoperă alunecare fosilă Costești (jud. Iași).

Figura 3. Probă de material vegetal incarbonizat prelevată din depozitele de terasă care acoperă alunecare fosilă Costești (jud. Iași).

Figura 4. Cochilie prelevată din depozitele de albie majoră aval de alunecarea fosilă Costești (jud. Iași).

Figura 5. Probă bulk din solul aluvial prins sub alunecarea Breazu (jud. Iași).

Figura 6. Probă de acizi fulvici+humici din solul aluvial prins sub alunecarea Breazu (jud. Iași).

Figura 7. Probă de humine din solul aluvial prins sub alunecarea Breazu (jud. Iași).

Figura 8. Probă de macrovegetale din solul aluvial prins sub alunecarea Breazu (jud. Iași).

Figura 9. Probă bulk din paleosolul din masa alunecării Lețcani (jud. Iași).

Figura 10. Probă acizi fulvici+humici din paleosolul din masa alunecării Lețcani (jud. Iași).

Figura 11. Probă humine din paleosolul din masa alunecării Lețcani (jud. Iași).

Figura 12. Probă macrovegetale din paleosolul din masa alunecării Lețcani (jud. Iași).

Datarea fost realizată de către laboratorul Beta Analytics Miami și nu de către laboratoarele din Poznan și Gliwitze, așa cum era previzionat în propunerea de proiect, deoarece aceste laboratoare aveau o perioadă de raportare a datării mai mare de șase luni, iar în condițiile în care finanțarea la început de an a fost deficitară, exista posibilitatea ratării achiziției de servicii de datare. Beta Analytics trimite raportul de datare în 14-30 de zile de la data primirii probei, dar prețul unei analize este mai mare decât în cazul laboratoarelor din Poznan și Gliwitze. În aceste condiții, în loc de 30 probe au fost datate doar 12 probe (8 în anul 2019 și 4 în 2020). Pentru anul 2020 se previziona continuarea datărilor printr-un acord realizat cu Laboratorul Universității din Szeged, dar din cauza pandemiei COVID-19 nu au putut fi continuate alte datări.
  Beta Analytics produce rezultate care sunt acreditate ISO/IEC-17025:2005. Nu se realizează analizele prin subcontractori și nici cu forță de muncă studențească. Toate datările se realizează cu patru spectometre de masă cu accelerator (AMS) NEC și patru spectrometre de rație a masei izotopilor (IRMS) Thermo. Vârsta radiocarbon convențională este calculată cu perioada de înjumătățire Libby (5568 ani), corectată pentru fracția izotopică totală și a fost utilizată pentru calibrarea calendaristică. Vârsta este rotunjită la cei mai apropiați 10 ani și este raportată ca ani de radiocarbon înainte (BP), unde „prezent” = AD 1950. Rezultate mai mari decât referința modernă sunt raportate ca procente de carbon moderne (pMC). Standardul modern de referință a fost 95% semnătura 14C a NIST SRM-4990C (acid oxalic). Erorile citate sunt statistici de numărare de 1 sigma.
  Valorile sigma calculate mai mici de 30 BP vârstă radiocarbon convențională au fost rotunjite în mod conservator până la 30. Valorile d13C sunt derivate de pe materialul însuși (nu AMS d13C). Valorile d13C și d15N sunt relative la VPDB-1. Toate rezultatele care se încadrează în domeniul datelor de calibrare disponibile sunt calibrate la anii calendaristici (cal BC / AD) și anii calibrați de radiocarbon (cal BP). Calibrarea a fost calculată folosind una dintre bazele de date asociate cu programul INTCAL 2013 (Bronk ș.a., 2009; Reimer ș.a., 2013) În unele cazuri pot apărea mai multe intervale de probabilitate, din cauza variațiilor pe termen scurt în conținutul 14C atmosferic la anumite perioade de timp. Privind cu atenție graficul de calibrare furnizat și unde limitele sigma BP interceptează curba de calibrare se poate înțelege acest fenomen. Vârstele convenționale de radiocarbon și sigma aferentă sunt rotunjite la cei mai apropiați 10 ani, conform convențiilor Conferinței Internaționale a Radiocarbonului din 1977.
  Beta Analytics datează atât macrovegetalele (materia organică rămasă după sitarea la 180 microni și flotare), materia organică (materia organică trecută prin sita de 180 microni și tratată cu HCl pentru a elimina carbonații), acizii humici (materia organică trecută prin sita de 180 microni, tratată cu HCl pentru a elimina carbonații și cu soluții alcaline pentru a solubiliza acizii humici care sunt apoi precipitați) și huminele (materia organică trecută prin sita de 180 microni, tratată cu HCl pentru a elimina carbonații și cu soluții alcaline pentru a solubiliza acizii humici care sunt apoi spălați).
  Rezultatele datărilor efectuate sunt specificate în Tabelul 1. Contextul geomorfologic al probelor datate se încadrează în următoarele categorii:
- mase de alunecare fosile, acoperite de depozite fluviale (foste lunci);
- mase de alunecare recente sau vechi care acoperă luncile holocen superioare pe care s-au dezvoltat soluri recente;
- mase de alunecare ale unor alunecări recente sau vechi care acoperă mase de alunecare pe care s-au dezvoltat soluri recente.

Tabelul 1. Rezultatele datărilor cu radiocarbon de către Beta Analytics 14C pentru probele din Podișul Moldovei

A. Alunecarea complexă de la Costești, jud. Iași

Alunecare complexă de la Costești, județul Iași (Figura 13) prezintă o evoluție complexă, începută la finalul Pleistocenului, când datorită adâncirii rețelei hidrografice a fost inițiată destabilizarea versanților la nivelul Podișului Moldovei. Încă nu putem localiza cu precizie acest moment, dar vârstele indicate de datările depozitelor de luncă (Figura 13) depuse peste alunecările de teren fosile (19-46 ka – Beta 518575, 518574, 518572) indică stadiul MIS3 din ultimul stadiu glaciar. Cel mai probabil au existat mai multe etape de alunecare și mai multe etape de aluviere, generate de variația cu 40 m a nivelului oceanului planetar. După stadiul MIS2, când a avut loc ultimul maxim glaciar (LGM), iar nivelul oceanului planetar era cu ~130 m mai jos decât nivelul actual, încălzirea continua și bruscă a general creșterea nivelului oceanului planetar până la nivelul actual. Post LGM a avut loc și adâncirea rapidă a rețelei hidrografice, care a generat primele terase de vale, ca numerotare și ultimele ca evoluție (prima terasă a Bahluiețului datată la 20.2 ka – RoAMS 497.66). Deoarece nu există datări ale bazei păturii aluviale ale albiilor majore, dar ținând cont de vârsta păturii aluviale (Beta 518573 din depozitul de luncă a Bahluiețului aval de probele Beta 518575 și Rădoane ș.a., 2015 care au datat terasele de albie majoră a Siretului de 5 m la 2-7 ka) este clar că această adâncire a durat maxim până acum 8-10 ka. După acest moment, a avut loc agradarea albiilor și formarea albiei majore actuale. Formarea albiei majore actuale s-a finalizat în perioada 2-4 ka.

Figura 13. Contextul geomorfologic al alunecării fosile de la Costești (jud. Iași).

  Datările și cartările efectuate în arealul Costești confirmă modelul de vârstă relativă a alunecărilor din Podișul Moldovei pus la punct de Niculiță ș.a. (2016a,c). Astfel, alunecările relicte sunt din perioade LGM-Holocenul inferior. Pentru stabilirea mai exactă a vârstei acestor alunecări, trebuie căutate și datate depozite de alunecare fosilizate în depozitele de albie majoră. Promițătoare este alunecare Strunga, unde a fost încercată o secțiune de 4 m adâncime, la contactul degetului acestei alunecări cu albia majoră a râului , fără a se reuși atingerea cotei de contact dintre alunecarea de teren și albia majoră fosilizată (atât datorită grosimi piciorului alunecării, estimată la peste 10 m, cât și datorită agradării albiei majore, post-alunecare, cu până la 4-6 m; pentru probarea solului fosil de albie majoră prins sub piciorul alunecării ar fi nevoie de un foraj carotat care să depășească 10 m adâncime).  Rezultatele obținute au introdus și generația alunecărilor de teren fosile, de vârstă Pleistocen Superioară, în modelul de evoluție al alunecărilor de teren din Podișul Moldovei.

Figura 14. Malul albiei majore a râului Bahluieț în perimetrul alunecării fosile de la Costești (jud. Iași) și localizarea probelor în depozitul de terasă care acoperă masa alunecată.

În aceste condiții vorbim și de cea mai veche alunecare de teren din România, în cazul căreia există atât depozite cât și morfologie.

B. Alunecarea complexă de la Breazu, jud. Iași

Alunecarea complexă de la Breazu, jud. Iași (Figura 15), prezintă o deplasare extinsă a materialului alunecat, care acoperă albia majoră a pârâului Vânători, putând fi încadrată ca tipologie fie la extindere fie la curgere. Masa alunecată poate fi încadrată la categoria alunecărilor vechi, fără a se putea preciza generația de care aparține (conform modelului precizat de Niculiță ș.a., 2016a). Vârsta obținută dă informații despre vârsta absolută a alunecărilor vechi: sec 4 după Hristos, perioadă în care din punct de vedere climatic se discută despre perioada romană caldă (a se vedea 6.1). Niculiță ș.a. (2016a) și Niculiță ș.a. (2019c), indicau faptul că generațiile medii și noi ale alunecărilor vechi, sunt romane și post-romane.

Figura 15. Contextul geomorfologic al alunecării de la Breazu (jud. Iași).

C. Complexul de alunecări de la Cucuteni-Lețcani

Versantul văii Bahluiului în zona de confluență Bahlui-Voinești (Figura 16) prezintă o serie de alunecări care au evoluat retrogresiv, generând o cornișă la partea superioară a versantului și o serie corpuri de alunecare din categoria alunecărilor vechi (Niculiță ș.a., 2016a). Alunecările retrogresive au mase de alunecare ce s-au deplasat până la baza versantului, putându-se carta cele trei generații de alunecări vechi.

Figura 16. Contextul geomorfologic al alunecării de la Cucuteni-Lețcani (jud. Iași).

  Într-o carieră de argilă deschisă la baza versantului este vizibil contactul dintre un corp de alunecare din generația a doua și una din generația a treia, care o acoperă. (Figura 17).

Figura 17. Continuitatea solului fosil (linie întreruptă) al alunecării recente de la Cucuteni-Lețcani (jud. Iași); cu linie continuă subțire în imaginea de sus sunt figurate planuri de încălecare în masa de alunecare, iar cu dreptunghiul roșu locația probării.

  Pe masa alunecată a alunecării din generația a doua este dezvoltat un sol fosil, a cărui vârstă minimă relevă data evenimentului din generația a treia de alunecări vechi. Datarea acestui sol (Tabelul 1) prin vârsta humusului, relevă vârsta medieval timpurie a generației a doua de alunecări vechi, iar prin vârsta macrovegetalelor vârsta medieval târzie/istoric modernă a alunecărilor din generația a treia de alunecări vechi.

Figura 18. Locația probării solului îngropat (dreptunghiul roșu din imaginea dreapta sus) din masa alunecării recente de la Cucuteni-Lețcani (jud. Iași).

  Pentru obținerea de probe în contextul în care nu există deschideri naturale sau antropice în masa corpurilor de alunecare se pot utiliza instalații de forare. Pentru aceasta a fost achiziționat un sistem Eijkelkamp de tip piston prelevator (piston sampler). Acesta permite probarea cu Edelman Auger și apoi cu pistonul prelevator a unor coloane de sedimente de până la 5 m. În Figura 19 este prezentată utilizarea acestui piston în cazul alunecării Breazu. Cu toate acestea, există multe areale care vor fi prezentate mai jos, unde adâncimea de prelevare a unor soluri fosile de luncă necesită probarea la adâncimi mai mari de 10 m, chiar dacă morfologic acestea par a avea doar 3-5 m grosime. Acest lucru se datorează agradării albiilor, după ce alunecarea a acoperit parțial sau total lunca. Agradarea are loc atât amonte, cât și aval, uneori mai puternic în amonte, situație logică ținând cont de reducerea conectivității hidrologice în distribuția sedimentelor. Această agradare, în special cu depozite fine este post-romană/medievală.

Figura 19. Utilizarea pistonului prelevator pentru obținerea de probe în cazul alunecării de la Breazu (jud. Iași).

  Pe lângă datările efectuate, au fost identificate situri cu potențial de a fi datate (Figura 20 - Figura 29). Acoperirea spațială a acestora arată că cel puțin în scenariul utilizării solurilor de luncă, acoperite de mase de alunecare, se poate realiza o cronologie holocenă extinsă. Dacă mai adăugăm eventualele mase de alunecare cu deschideri, care pot acoperi perioada istorică, și eventuale alte alunecări relicte, rezultatele obținute arată succesul metodei prezentate.

Figura 20. Alunecarea de teren Strunga (jud. Iași), alunecare de tip eveniment, de mari dimensiuni cu potențial de a avea o vârstă Holocen inferioară; aceasta a barat valea râului Lupul, fiind ulterior incizată de acesta.

Figura 21. Baza alunecării de teren Strunga (jud. Iași), care a fost probată cu ajutorul unui șanț de 4 m adâncime, dar care probabil are contactul cu lunca văii Lupului, la peste 10 m adâncime, astfel că nu a putu fi surprins cu ajutorul forajelor manuale.

Figura 22. Detaliu al șanțului de probare al alunecării de teren Strunga (jud. Iași).

Figura 23. Alunecarea de teren Tăutești (jud. Iași), care acoperă albia majoră a râului Tăutești.

Figura 24. Alunecarea de teren de la Brăești (jud. Iași), de pe Valea Sârbilor, care acoperă aproape total lunca.

Figura 25. Alunecarea de teren de la sud de Bălțați (jud. Iași) a cărei picior care acoperă lunca locală este incizat de ravene discontinue.

Figura 26. Alunecare de teren la nord de Dădești, care acoperă albia râului Cucuteni.

Figura 27. Alunecare care acoperă albia râului Moimești, la nord de localitatea Vânători (jud. Iași).

Figura 28. Alunecare de teren care acoperă lunca unul afluent al Lupului, la nord-vest de localitatea Rediu (jud. Iași).

Figura 29. Alunecări de teren care au acoperit albia mojoră a râului Brezila, și care au fost ulterior incizate, la vest de Stornești (jud. Iași).

II.2 Utilizarea dendrogeomorfologiei pentru studiul alunecărilor de teren

Pentru alunecările recente, în zonele împădurite se poate utiliza dendrogeomorfologia (Alestalo, 1971; Shroder, 1978, 1980; Braam ș.a., 1987), cu scopul de a analiza ratele de creștere a arborilor, și din modul în care acestea sunt afectate de alunecările de teren să se obțină informații privind dinamica acestora. De aceea a fost selectat arealul Zonei Metropolitane Iași (Figura 2), unde au fost inventariate alunecările de teren recente, pe baza aerofotogramelor și a modelului de înaltă rezoluție LiDAR (Niculiță ș.a., 2018). Pe baza acestei cartări, s-a reușit conturarea unei imagini privind variabilitatea temporală a fenomenului, pe trei intervale temporale (a se vedea secțiunea 5). Pe baza acestora au fost selectate areale din Zona Metropolitană Iași, afectate de alunecări și ulterior reîmpădurite, unde să se poată stabili o cronologie clară a reactivărilor.
  Probele dendrologice au fost prelevate cu ajutorul burghielor Pressler (Maeglin, 1979; Phipps, 1985; Jozsa, 1988; Grissino-Mayer, 2003; Gärtner ș.a., 2004; UWICER, 2017), cu diametru de 5,15 mm și lungimi de 300 și 500 mm. Pentru arborii de esență tare (stejar, fag, frasin, ulm, salcâm) a fost utilizat un burghiu cu două începuturi, iar pentru cei de esență moale (tei, paltin) a fost folosit un burghiu cu trei începuturi (Grissino-Mayer, 2003). Diametrele arborilor probați sunt cuprinse între 30 și 80 cm, iar vârsta între 30 și 100 de ani.
  Pentru cele 8 areale studiate au fost probați între 10 și 20 de arbori per areal, atât arbori afectați de alunecări și înclinați spre aval, cât și arbori verticali, aflați în proximitate (Cook și Kairiukstis, 1990). S-a încercat pe cât posibil să se aleagă arbori care să fie reprezentativi pentru arealul alunecării de teren pentru a se putea argumenta perioada de reactivare (Lang ș.a., 1999). Avantajul zonei studiate și a metodologie aplicate, a fost că a existat o cartare clară a evenimentului de alunecare, vârsta pădurii și a plantațiilor fiind cunoscută. Au fost probați și arbori din lateralul alunecării, care să prezinte condițiile de mediu ale zonei, în scopul validării numărului de inele. Alunecările lente așa cum sunt cele din arealul de studiu produc deplasări continue dar cu rate mici, după declanșare alunecării (Denneler și Schweingruber, 1993). În unele situații vârsta arborelui, a reprezentat perioada scursă de la evenimentul de alunecare, deoarece arborele a crescut post-eveniment, astfel că unele evenimente au fost datate mai precis, iar pentru altele s-a putut indica, momentul în care s-au reactivat.
Carotele probate au fost lăsate la uscat între 2 și 3 zile, după care au fost lipite pe plăcuțe de lemn și șlefuite până când inele de creștere au fost vizibile la stereo-microscop. După șlefuire carotele au fost scanate și imaginile obținute au fost introduse în aplicația ImageJ (https://imagej.nih.gov/ij/) unde au fost realizate măsurătorile privind lățimea inelelor de creștere. Analiza statistică și graficele au fost realizate în R stat (R Development Core Team, 2008) cu ajutorul pachetului dplR (Bunn 2008; Bunn ș.a., 2010, 2019).
  Probarea s-a realizat în sensul amonte (proba 1A) și aval (proba 1B), obținându-se inele afectate de gravitația pantei și inele neafectate de aceasta. Carota/inelul din amonte are lungimea/lățimea L_am, iar cea/cel din aval L_av.
Lemnul de compresie (Westing, 1965) sau cel de tensiune (Post, 2017) sunt utilizate ca un semn al înclinării arborelui, iar indicele de excentricitate a creșterii (Rozas, 2003) poate fi utilizat pentru a identifica perioadele în care au avut loc reactivările (Braam ș.a., 1987; Malik și Wistuba, 2013; Burkhalter ș.a., 2019). În momentul în care copacul se va înclina, datorită mișcării suportului acestuia, ca urmare a reactivării alunecării de teren au loc următoarele procese (Shroder, 1980):
- apare lemnul de reacție (de compresie la rășinoase, și cel de tensiune la foioase);
- inelele de creștere se vor dezvolta excentric, datorită suprimării creșterii în partea din amonte și eliberării creșterii în partea din aval și lateral;

Figura 30. Probarea dendrogeomorfologică: sus – arbore înclinat datorită alunecării, jos – arbore dezvoltat în condiții normale.

- dacă apar ruperi la nivelul rădăcinilor, se poate suprima creșterea la nivelul întregului inel;
- apare curbura trunchiului, dacă mișcarea se oprește și acest continuă să crească vertical;
- întreruperea dominanței apicale a trunchiului principal și formarea unor noi lăstari care vor crește vertical față de trunchiul înclinat.
  În toate situațiile probate a fost identificat lemn de tensiune, și asta deoarece alunecările sunt în majoritatea lor translaționale, din punct de vedere al mișcării, astfel încât copacii nu sun rotiți în amonte. Înclinarea lor spre aval determină, fiind foioase (lemn de esență tare), micșorarea inelelor din aval și îngroșarea celor din amonte, cu lemn de tensiune. În acest context indicele de excentricitate a creșterii (E_c) se calculează astfel:

(Ecuația 1).

  Valorile apropiate de 0 indică o concentricitate a inelelor de creștere (L_av = L_am), pe când valorile de 100 ar corespunde unei excentricități maxime, când L_av = 0. Dacă L_am este mai mică decât L_av atunci, acest indice este negativ, indicând lipsa excentricității de creștere.

Figura 31 Carota dendrologică.

Figura 32. Carota 1A – amonte arbore înclinat.

Figura 33. Carota 1B – aval arbore înclinat.

Figura 34. Carota 2A – amonte arbore normal.

Figura 35. Carota 2B – amonte arbore normal.

Figura 36. Interpretarea carotelor 1A (amonte) și 1B (aval) și detaliu privind inelele de creștere.

Figura 37. Variația lățimii inelelor de creștere din amonte și aval și a indicelui de excentricitate, pentru carotele 1A și 1B.

  Analiza frecvenței temporale a reactivării alunecărilor de teren din arealul Iași relevă influența climatică (Figura 38), în anii cu cantități mari de precipitații, atât ca maxime cu intensitate mare, dar și cu sume sezoniere și anuale având loc cele mai frecvente reactivări. În arealele împădurite cauzele alunecărilor de teren sunt în general naturale, de aceea controlul climatic este pregnant. Rezultatele obținute confirmă intervalele obținute din utilizarea aerofotogramelor, dar dau și rezoluție acestora. Ele arată însă și că aerofotogramele nu au rezoluție suficientă pentru a putea extrage informații cantitative privind pragurile de proces. De aceea dendrogeomorfologia este metoda care ar trebui utilizată în România, pentru a obține aceste date, respectiv pragurile de cantități de precipitații care declanșează alunecări, ideal pentru perioade cât mai lungi, de până la 100 de ani. Rămâne de văzut care sunt arealele pretabile unor astfel de serii lungi de timp.

Figura 38. Frecvența absolută a reactivării alunecărilor de teren (a) și indicii climatici (b): negru – valoarea maximă lunară a 5 zile consecutive cu precipitații, roșu – valoarea lunară maximă în 24 ore, albastru – suma anuală a precipitațiilor.

II.3 Compilarea bazei de date cu alunecările recente, istorice și din ultimii 60-100 de ani și cartarea lor

Pentru a analiza frecvența temporală a alunecărilor au fost inventariate o serie de evenimente a căror încadrare temporală poate fi realizată la nivel de perioadă, decadă, an sau o rezoluție temporală mai bună. Pe lângă atributul temporal, pentru a fi inclusă în baza de date, extensia alunecării de teren a trebuit să fie identificată pe o serie de surse cartografice (hărți topografice, imagini satelitare, imagini aeriene, LiDAR). Dificultatea majoră a reprezentat-o găsirea tuturor elementelor identificabile, ceea ce nu s-a reușit pentru toate alunecările, întrucât sursele în care au fost identificate nu aveau detaliile necesare. Centralizarea datelor a avut caracter cronofag, sursele variind, de la ziare, reviste cu scop științific până la planuri de evaluare a riscurilor la nivel de județ sau comună, tratate de geografie, planuri urbanistice generale, lucrări de geografie în domeniul alunecărilor, etc. Sursele în care au fost găsite cele mai multe alunecări cu localizare temporală sunt ziarele, acestea fiind sursele unde este descris impactul și pagubele provocate de alunecări. Precizia elementelor identificate poate fi pusă la îndoială luând în calcul faptul că sursa principală a identificării alunecărilor este reprezentată de persoane neantrenate în domeniu. Cu toate acestea, sursele de teledetecție permit verificarea veridicității elementelor identificabile ale alunecărilor în majoritatea cazurilor, cu excepția celor foarte vechi. Numărul total al alunecărilor identificate în Podișul Moldovei este de 1253, perioada de timp pe care o acoperă fiind 1600-2019, iar distribuția spațială nu este omogenă (Figura 41). Această bază de date completează baza de date începută de Niculiță ș.a. (2017a). Baza de date trebuie considerată incompletă, și mai mult utilizabilă la evaluarea pagubelor pe care le produc alunecările, scenarii de vulnerabilitate și risc, și mai puțin pentru hazard și susceptibilitate, deoarece nu reprezintă toate alunecările petrecute în perioada menționată, ci mai ales cele de magnitudini reduse, reactivări, care au afectat societatea umană. Semnalul climatic (Figura 40), dar deoarece baza de date acoperă mai multe cicluri climatice astfel că interpretarea concluziei că primăvara au loc mai multe evenimente decât vara rămâne de validat pe viitor. Din analiza perioadelor de activitate, reiese că alunecările din Podiș se pot produce brusc în general vara, la precipitații foarte mari, pe când primăvara activarea se face pe parcursul câtorva zile, activitatea putând să varieze ca intensitate și pe parcursul câtorva luni. Evenimentele produse iarna sunt legate de perioadele de încălzire bruscă, cu topirea zăpezii și precipitații, astfel că deși par puțin probabile, în contextul schimbărilor climatice care ar duce la creșterea temperaturii și a precipitațiilor lichide în sezonul de iarnă, o exacerbare a acestor fenomene nu este exclusă. Foarte adesea alunecările produse primăvara sunt datorate suprapunerii unor primăveri umede, cu toamne și ierni bogate în precipitații. Și alunecările de vară pot să apară prin suprapunerea unor primăveri umede, continuate cu început de vară umed.
  Tipologia este variată, dar predomină cantitativ alunecările translaționale sau cele rotaționale de tip colaps. Magnitudinea este în general mică, eventual subevaluată, deoarece datele raportate nu sunt neapărat valide în contextul datelor de teledetecție sau nu permit un calcul corect al magnitudinii (sunt indicate mai degrabă suprafețele afectate decât suprafața alunecării). Nu există pierderi de vieți omenești ca urmare a alunecărilor de teren din Podișul Moldovei, iar cel mai frecvent sunt afectate drumurile și locuințele.

Figura 39. Frecvența absolută pe ani a evenimentelor istorice de alunecări de teren.

  Interesante sunt și documente istorice care atestă efectele alunecărilor de teren vechi asupra edificiilor din orașul Iași de-a lungul timpului:
1. “203 - 25 martie 1784, Enoriaşii bisericii Vulpe dau preotului Toader Băldeanul un loc cu două dugheni din mahalaua Muntenimea de Mijloc în schimbul unui loc unde urmează să fie reconstruită biserica Vulpe.” ... “… şi părintele Toader avînd un locu stărpu iarăşi în mahalaoa Muntenime de Mijlocu, din deal de locul sfintei beserici, care beserică acum la povîrnire pămîntului s-au sfărîmat de tot şi ne mai fiind cu putinţe să s(e) facă iarăşi în locul ei, am stătut la tocmală şi, la priimire amînduror părţile, am făcut schimbătură, …” Sursa: “Arh. St. București, Fond Bibl. Acad. Rom., Documente istorice, CLlll/200. Orig., hîrtie difolio (31.5 x 21,7 cm.), filigran, cerneală cafenie, o amprentă digitală.” (Caproșu, 2006)
2. “352 – 1739 (7247) martie, 20, Iași, Grigorie Ghica voievod scuteşte M-rea Cetăţuia de toate dările şi angăriile, iar pe poluşnicii acesteia de anumite dări în vederea adunării sumei necesare pentru refacerea zidului prăbuşit şi a chiliilor mănăstirii. Hrisov a mănăstirii Cetăţuiei, pentru starea ei: Rîvnind pururea cugetul domniii mele a socoti pentru starea svintelor mănăstiri şi la care ce-am cunoscut că este trebuinţă n-am lipsit mila de cătră noi, precum arată testamentele domniii mele la fieştecare mănăstire, ... numai din starea locului unde este zidită această svîntă mănăstire de fericitul domn, răpoosatul Duca vodă bătrînul, ponorîndu-să dealul, au căzut de cîtăva vremi zidiul. Care domniia mea nicedecum n-am putut suferi un lucru ca acela carele nu era numai cădere zidiului, ci peste puţină vreme s-ar fi primejduit şi singură beserica şi peste cîte mile are această mănăstire de la noi, iată am mai adaos venitul precum arătăm mai gios ...”. Sursa: “Bibi. Acad. Rom. - Bucureşti, Ms. rom. nr. 237, f. 448 v. - 449 r. Copie din 1743. EDIŢII: Bianu, Catalogul ms. rom., I, p. 510 (men\.); Iorga, St, şi doc., VI, p. 438, nr. 1651 (rez.); Codrescu, Uricariul, 11, p. 120 (rez. cu văleatul greşit: 7246, într-un doc. din 7260); Ghibănescu, Uricariul şi doc. laşi, în „Ioan Neculce", fasc. 7 (1928), p. 258 (rez. după Codrescu); Istrati, Condica Mavrocordat, III, p. 224-226, nr. 1444 (copia din 1743)”. (Caproșu, 2001)
3. Mănăstirea Galata din Vale sau Galata de jos a fost afectată de alunecări de teren între 1579 și 1582, fiind poziționată la baza versantului Dealului Galata, aval de actuala locație pe culme; Mănăstirea actuală a fost reconstruită după acest episod (Grigoraş, 1943; Cârciuleanu, 1991; Ureche, 2017).
Frecvența absolută pe luni, a evenimentelor istorice de alunecare de teren (acolo unde au fost date pentru reconstituirea).

Figura 40. Frecvența absolută pe luni, a evenimentelor istorice de alunecare de teren (acolo unde au fost date pentru reconstituirea lor).

  Cele mai frecvente alunecări au fost înregistrate în două areale urbane, Botoșani (33 evenimente) și Iași (50), iar cele cu cel mai mare impact sunt cele de pe:

Figura 41. Baza de date a alunecărilor istorice: acoperirea la nivel de unitate administrativă LAU2 (Comune + Municipii + Orașe).

- versantul Țicău, orașul Iași, din 12-13 aprilie 1942 (Macarovici, 1942) când au fost distruse 370 de case și o mare parte a locuitorilor au fost strămutați;
- localitatea Pârcovaci (jud. Iași), decembrie 1996 când au fost distruse 97 de gospodării, fiind afectate și strămutate 400 de persoane (Rotaru și Răileanu, 2009); din analiza datelor de teledetecție (Figura 42 și Figura 43), arealul alunecat nu poate fi reconstituit cu exactitate, însă atât pe teren, cât și pe datele de teledetecție se pot observa elemente care indică deformări, fără a se putea delimita un eveniment foarte bine definit; acest lucru arată că la magnitudini mai mari efectele ar fi putut fi chiar catastrofale;
- localitatea Todirel, Comuna Ciurea (jud. Iași), unde după reactivarea cornișei unei alunecări compuse, vechi au existat distrugeri ale locuințelor (Figura 44-Figura 48);
- calea ferată Dângeni-Darabani, începută în 1987, cu o lungime de 53,4 km, extensie a liniei CFR 608, cu numărul CFR 609, urmând să lege orașul Iași de Darabani, a fost construită până la Săveni (17,4 km), a funcționat până în 1994, dar a fost afectată de alunecări de teren (Figura 49-Figura 51) în 1992 la intrarea în Vlăsinești și pe alte sectoare, încât exploatarea ei a fost oprită și se află în paragină;
- satul Aldești, comuna Berești-Meria (jud. Galați), unde înainte de 1960 reactivări ale unor alunecări de teren, într-o situație similară cele ide la Pârcovaci a determinat mutarea vetrei satului (Văculișteanu ș.a., 2019); se remarcă asocierea ravenelor cu alunecările în declanșarea reactivărilor în acest areal (Figura 54 și Figura 55);
- satul Cârlig (jud. Iași), 1974-1975, unde reactivarea cornișei unei alunecări vechi a determinat relocarea intravilanului (Figura 56 și Figura 57).

Figura 42. Vedere aeriană a alunecării Pârcovaci; zona alunecată în decembrie 1996 se află la baza unei alunecări vechi.

  Un exemplu de alunecare de magnitudine 1, ca arie, (după curbele de magnitudine considerate de Malamud ș.a., 2004a,b) cu o suprafață de aprox. 2 ha, și care a fost declanșată în perioada 1910-1912, este alunecarea din centrul intravilanului satului Glăvănești, Comuna Andrieșeni (jud. Iași). Această alunecare are foarte bine păstrată morfologia (Figura 58 și Figura 59), fiind de tip translațional-curgere.
Pe lângă alunecările de teren cartabile ca evenimente, au fost identificate și localități (Văculișteanu ș.a., 2019) unde aceste fenomene au creat pe fondul vulnerabilității sociale și politice mutarea localității (Figura 60).

Figura 43. Situația topografică a alunecării Pârcovaci; umbrire MNT LiDAR cu rezoluție de 0,5 m.

Figura 44. Topografia zonei alunecate în 1999 în satul Todirel, Comuna Ciurea (jud. Iași); umbrire MNT LiDAR cu rezoluție de 0,5 m.

Figura 45. Locația cornișei alunecării Todirel; imagine satelitară din arhiva Google Earth.

Figura 46. Detaliu pe teren a cornișei alunecării Todirel.

Figura 47. Detaliu de teren al efectelor alunecării Todirel: arbori înclinați.

Figura 48. Detaliu de teren al efectelor alunecării Todirel: bulhac.

Figura 49. Calea ferată Dângeni-Darabani (CFR 609) la intrare în Vlăsinești; se observă alunecările de teren care au afectat terasamentul; umbrire MNT LiDAR cu rezoluție de 0,5 m.

Figura 50. Calea ferată Dângeni-Darabani: alunecări de teren la intrarea în Vlăsinești; imagine satelitară din arhiva Google Earth.

Figura 51. Calea ferată Dângeni-Săveni, la ieșire din Vlășinești; umbrire MNT LiDAR cu rezoluție de 0,5 m.

Figura 52. Vatra părăsită a satului Meleșcani, comuna Dealul Morii (jud. Bacău); vedere aeriană.

Figura 53. Satul Aldești, Comuna Berești-Meria (jud. Galați); vedere aeriană.

  Investigațiile de teren au fost realizate post analizei cartografice, și nu întotdeauna au reușit să delimiteze evenimente de alunecări de teren clare. Această situație reiterează ideea că în cazul zonelor construite, nu este nevoie de alunecări cu magnitudine mare pentru a se crea pagube importante și chiar imposibilitatea locuirii, mai ales în contextul în care respectivele areale sunt subdezvoltate (așa cum este situația zonelor rurale din Podișul Moldovei, care sunt printre cele mai sărace zone din România și Uniunea Europeană, deci și cele mai vulnerabile). Încadrarea temporală a acestor evenimente arată o pondere mai mare înainte de anii 1960, decât după. Concluzia este interesantă, dar credem că are de-a face mai mult cu aspecte antropice și politico-sociale, decât cu o mai mare frecvență a alunecărilor din respectiva perioadă. Cu toate acestea, situația merită a fi studiată mai departe, deoarece este clar că pe fondul presiunii antropice, datorate creșterii suprafețelor locuite (extinderea rețelei de așezări de după individualizarea Moldovei și României), alunecările stabilizate s-au reactivat, iar acolo unde societatea nu a fost rezilientă în fața fenomenului, a trebuit să părăsească arealul respectiv, situație care a evoluat în bine după perioada interbelică, pe fondul modernizării (Văculișteanu ș.a., 2019).

Figura 54. Vatra părăsită a satului Aldești (jud. Galați); imagine satelitară din arhiva Google Earth.

Figura 55. Vatra părăsită a satului Aldești (jud. Galați) și topografia alunecărilor; umbrire MNT LiDAR cu rezoluție de 0,5 m.

Figura 56. Vatra părăsită a satului Cârlig (jud. Iași); imagine satelitară din arhiva Google Earth.

Figura 57. Vatra părăsită a satului Cârlig (jud. Iași) și topografia alunecărilor; umbrire MNT LiDAR cu rezoluție de 0,5 m.

Figura 58. Glăvănești; umbrire MNT LiDAR cu rezoluție de 0,5 m.

Figura 59. Glăvănești; imagine aeriană.

  Mergând pe ideea că morfologia “proaspătă” a alunecărilor indică faptul că acestea sunt foarte recente, au fost cartate 5821 de evenimente de alunecări de teren (Figura 61) care pot fi atribuite perioadei moderne și contemporane (post 1800).
Împrejurimile Iașului au fost acoperite de păduri în perioada medievală (Giurescu, 1976), în special în partea de sud (Pădurea Iaşi-Bârnova) și sud-vest (Pădurea Căpoteştilor), dar și spre est (Pădurea Bîc), sud-est (Pădurea Bohotin) sau nord și nord-est (Pădurile Copou și Ciric - Tufescu, 1932) care au fost defrișate în perioada modernă pe măsură ce orașul se extindea de pe terasa fluvială Palatul Culturii (Băcăuanu și Martiniuc, 1966) spre împrejurimi (Tufescu, 1932). În acest context, credem că reactivările alunecărilor vechi și relicte holocene (Martiniuc și Băcăuanu, 1982), la nivelul maselor și cornișelor (Silion, 1965), în timp ce se petreceau probabil și în epoca medievală, au devenit mai frecvente după, când defrișarea pădurilor și presiunea umană s-au intensificat (Mănăstirea “Galata din Vale”/“Galata de Jos” a fost afectată de alunecări de teren în 1579 și 1582 – Grigoraş, 1943; Cârciuleanu, 1991; Ureche, 2017, ulterior fiind afectate de alunecări și Biserica Vulpe din Vale și Mănăstirea Cetățuia). Harta din 1828 realizată de Armata Rusă (Rădvan și Ciobanu, 2019) este grăitoare din punctul de vedere al lipsei covorului forestier pe versanții din jurul orașului, cu excepția unor areale unde erau plantate vii și livezi.
  Zonele cu reactivări ale alunecărilor de teren sunt cunoscute pentru împrejurimile Iașului în următoarele locații: Dl. Copou, versantul de nord-est Țicău (1911, 1932-1933, 1934, 1940-1942, 1961, 1969-1970, 1984, 2017), versantul de sud, cartierul Păcurari, versantul vestic al Dl. Șorogari (1969-1970), versantul nordic al Dl. Galata (1932-1933, 1941-1942, 1960, 1970, 1971, 1973, 1974-1975, 1979), versantul vestic al Dl. Cârlig (1981), versantul nordic al Dl. Cetățuia (1979-1980) și versantul nord-vestic al Dl. Păun în zona cartierului Bucium (1973) raportate de diverși autori (Macarovici, 1942; Silion, 1965; Băcăuanu, 1970; Palade și Martiniuc, 1971; Brişcan, 1980; Martiniuc și Băcăuanu 1982; Schram ș.a., 1977).

Figura 60. Localități afectate de alunecări de teren în Podișul Moldovei în perioada contemporană (Văculișteanu ș.a., 2019)

Figura 61. Repartiția spațială a alunecărilor de teren recente.

Figura 62. Harta rusă de la 1828 (Rădvan și Ciobanu, 2019).

  În ultima perioadă s-au raportat reactivări de alunecări de teren în satul Todirel (5 martie 1999), Cartierul Munteni, Grădina Botanică, Șapte Oameni, Moara de Vânt. Pe lângă aceste zone, unde mecanismul alunecării de teren are o puternică componentă naturală, există mai multe locuri în care mecanismul alunecărilor de teren este puternic influențat de procesele antropice, în special de-a lungul drumurilor: pe drumul comunal DC49 către Mănăstirea Hadâmbu (din 2000 până în 2017), malul râului Bahlui ( 2015), pe drumul județean DJ248D în Bucium (2000-2010) și de-a lungul drumului național DN24 între Păun și Poieni (2005-2009).
  Pentru orașul Iași a fost realizat un inventar geomorfologic de către Necula și Niculiță (2017) iar pentru județul Iași de către Niculiță ș.a. (2017). Ratele de mișcare ale unor alunecări foarte lente de pe versantul NE al Dealului Copou, respectiv Țicău au fost studiate pentru intervalul 2014-2017 de către Necula ș.a. (2017). Pentru orașul Iași și împrejurimile sale, ținând cont de disponibilitatea în cadrul arhivei Departamentului de Geografie a unor aerofotograme din mai multe seturi temporale (1950-1964, 1971-1986) a fost realizat un inventar al alunecărilor de teren din aria metropolitană a orașului Iaşi (Niculiță ș.a., 2018). Am identificat și cartografiat 518 evenimente de alunecare de teren (Figura 63). Majoritatea alunecărilor de teren identificate sunt translaționale (51,5%). Alunecările rotaționale de tip colaps și alunecările-curgeri sunt celălalt tip de alunecări de teren, având în vedere frecvența (19,7% și 17%). Curgerile reprezintă 11,8%. Cunoașterea geologică actuală nu permite identificarea unor relații foarte clare a tipologiei alunecărilor cu depozitele geologice, în schimb majoritatea evenimentelor apar pe zonele cu alunecări stabilizate, ca reactivări ale cornișei sau ale corpului principal. Alunecările de teren translaționale sunt mai frecvente pe corpurile de alunecare de teren vechi și relicte, dar sunt prezente și curgeri. Alunecările rotaționale de tip colaps și alunecările-curgeri sunt cele mai frecvente la nivelul cornișelor, ca și curgerile. Unele dintre alunecările de teren care au fost declanșate înainte sau după 1964 și înainte de 1984, au fost nivelate după 1970 de măsurile antierozionale luate în zona de studiu, deci nu apar în setul de date LiDAR, fiind vizibile doar pe aerofotograme.
  Magnitudinea alunecărilor de teren identificate este mică (sub 140 000 m2), sub ceea ce este considerat în literatura de specialitate magnitudinea 1 (Malamud ș.a., 2004a,b), lungimea lor nu depășește 700 m și au lățimi în general sub 50-100 m (Fig. 7). Forma curbei de frecvență este similară cu cea a inventarelor de alunecări de teren declanșate de evenimente specifice, situație care ne permite să considerăm acest inventar de alunecări de teren ca fiind reprezentativ pentru condițiile actuale din zona de studiu și să fie utilizabil în modelarea și validarea susceptibilității la alunecări de teren. Magnitudinea redusă și faptul că aproape toate alunecările de teren identificate au avut loc în afara zonelor populate arată că alunecările de teren nu reprezintă o amenințare reală de zi cu zi pentru populația din Zona Metropolitană Iași, dar situația s-ar putea schimba în viitor, având în vedere extinderea construcțiilor (Iaţu și Eva, 2016; Doru, 2018) și schimbările climatice globale.
  Există câteva excepții, mai multe zone fiind cunoscute pentru reactivări frecvente: dealul Copou nord-est (zona Țicău și Sărărie), Păcurari, Aurora, Șipoțel, Brândușa, Galata, Cetățuia, Cârlig, Todirel. Câteva excepții notabile au generat deplasarea populației în ultimii 100 de ani și reprezintă în continuare o amenințare reală pentru casele care au rămas. Având în vedere că Zona Metropolitană Iași este în continuă extindere a suprafeței construite, modelarea susceptibilității la alunecări de teren (Necula și Niculiță, 2017) ar trebui luată în considerare în scopuri de planificare, deoarece noua zonă construită va acoperi teritoriile în care aceste alunecări de teren de mică magnitudine sunt frecvente.
  Se remarcă și un tipar temporal puternic, majoritatea alunecărilor de teren apărând între 1956 and 1984 (74%). Alunecările de teren care au fost declanșate înainte de 1956, dar probabil nu înainte de 1890-1920 (deoarece perturbările nu sunt prezente pe hărțile topografice) reprezintă 16%, în timp ce cele declanșate după 1984 reprezintă 10%. Perioada 1960-1990 este cunoscută ca fiind o perioadă umedă, comparativ cu perioada de după 1990, care este considerată o perioadă uscată. Perioada ploioasă viitoare ar putea crește frecvența alunecărilor de teren în zonele care astăzi sunt considerate stabile.
Factorii precondiționali ai alunecărilor identificate sunt structura monoclinică, structura de tip escarpament și litologia (intercalații de mudstone cu nisipuri), climatul și utilizarea terenului (Mărgărint și Niculiţă, 2017a). Precipitațiile medii anuale cresc în altitudine, de la Iaşi (102 m d.MN – >550 mm) la Bârnova (395 m d.MN – >770 mm), în principal datorită precipitațiile orografice induse de mișcarea maselor de aer vestic peste Podișul Central Moldovenesc (Roe, 2005; Mihăilă, 2006; Minea, 2012; Pelin, 2015). În partea de sud a zonei de studiu, pădurea este dominantă, în timp ce în partea de nord a zonei de studiu, câmpurile agricole și pășunile sunt dominante. În partea centrală, în municipiul Iași există o densitate mare de zone construite (Doru, 2018).
Factorii pregătitori sunt preexistența alunecărilor de teren vechi și relicte (Niculiţă ș.a., 2016a; Mărgărint și Niculiţă, 2017a), variația precipitațiilor și modificările de utilizare a terenului. Variația precipitațiilor în zona de studiu a fost legată în principal de creșterea cantității de precipitații în mai-iulie comparativ cu august-octombrie, în 1891-1920, 1920-1935, 1940-1953, dar mai ales după 1960, până în 1991 (Pelin, 2015). Cea mai frecventă durată a anilor consecutivi cu exces de precipitații este de 2 ani (Mihăilă, 2006). În ultimele două secole presiunea antropică a crescut, prin defrișarea pădurilor, câmpurile agricole, livezile, podgoriile și extinderea așezărilor (Doru, 2018). Variabilitatea precipitațiilor și schimbările de utilizare a terenului au afectat în special stabilitatea cornișelor alunecărilor de teren holocene, unde la contactul dintre terasa fluvială permeabilă și depozitele de loess cu silturile impermeabile și mudstones se dezvoltă acvifere importante cu drenaj spre cornișă (Macarovici, 1942; Silion, 1965; Palade și Martiniuc, 1971; Brişcan, 1980; Martiniuc și Băcăuanu 1982; Schram ș.a., 1977). Saturația materialelor de la baza cornișelor și a maselor de aluencare a generat majoritatea reactivărilor și, de asemenea, controlează tipul de alunecare de teren. Alunecările de teren sub păduri sunt, în general, de mică amploare și perturbă pădurea doar în zona cornișelor, care nu este bine stabilizată de arbori, deoarece este aproape verticală, deși în special în zonele în care apar perturbări antropice au fost declanșate alunecări de teren importante (evenimentul de la Facultatea de Horticultură - Palade și Martiniuc, 1971, și cel de pe Strada Ursulea). Zonele care sunt recent defrișate au fost foarte des afectate de reactivarea alunecărilor de teren.
  Factorii declanșatori sunt legați în principal de intensitatea și cantitatea de precipitații, în special în timpul verii sau primăverii și după anii ploioși anteriori sau toamne / ierni eventual intervențiile antropice care destabilizează hidrologia și hidrogeologia. Furtunile și topirea zăpezii sunt principalele evenimente declanșatoare ale alunecărilor de teren recente din zona de studiu. Cantitatea maximă lunară de precipitații în zona de studiu este cuprinsă între 291,8 mm (Iași) și 368,6 mm (Bârnova), în timp ce cantitatea maximă de precipitații de 24 de ore este cuprinsă între 136,7 mm (Iași) și 167,9 mm (Bârnova) conform Mihăilă (2006) și Minea (2012). Cutremurele din secolul al XIX-lea (1940 și 1977) nu au fost asociate direct cu alunecările de teren, dar reprezintă probabil un factor pregătitor.
  Bază de date cu cele 518 evenimente de alunecări de teren din județul Iași, care s-au întâmplat în ultimii 100 de ani este susținută de datele istorice, datele de teledetecție și dovezile de pe teren oferind o imagine completă a tipologiei și morfologiei alunecărilor de teren, a factorilor condiționali, pregătitori și declanșatori ai alunecărilor de teren, a magnitudinii alunecărilor de teren și a evoluției lor temporale, a efectelor imediate asupra oamenilor și infrastructurii și implicațiile asupra activității umane viitoare în zonă.
  Dintre evenimentele studiate, cele de pe versantul nordic și nord-estic al Dl. Copou, în zona orașului Iași, este unul dintre cele mai interesante cazuri de reactivări ale alunecărilor de teren din ultimii 100 de ani, cu mai multe evenimente posibile de reactivare viitoare și care a generat cele mai mari daune, din fericire fără pierderea vieții umane. În timp ce unele dintre alunecările de teren prezentate au afectat așezările umane și infrastructura, majoritatea sunt cazuri în care alunecările de teren s-au produs în afara așezărilor și infrastructurii, dar este de așteptat ca extinderea suprafeței construite în interiorul granițelor metropolitane să ducă la noi reactivări. De asemenea, în cazul unei creșteri a cantității de precipitații, frecvența alunecărilor de teren ar putea crește, de asemenea.
  Inventarele alunecărilor de teren care descriu în detaliu evenimentele, localizarea lor spațială și temporală, cauzele și efectele lor sunt foarte importante pentru modelarea și validarea susceptibilității la alunecări de teren utilizabilă în estimarea hazardului și pentru evaluarea scenariilor de vulnerabilitate. Această bază de date și posibila sa extindere pentru a include mai multe evenimente sunt de o importanță crucială pentru modelarea pericolului alunecării de teren și a riscului pentru zona metropolitană Iași.

Figura 63. Inventarul alunecărilor de teren recente din Aria Metropolitană Iași (Niculiță ș.a., 2018)

Ordinul 1955/1998 emis de Ministerul Apelor menționează la Art 2. că “Zonele expuse riscurilor naturale .. cu prioritate: alunecări de teren, … - se delimitează, potrivit legii, prin hotărâri ale consiliilor județene, în baza unor studii specifice și cu avizul organelor de specialitate ale administrației publice, în vederea stabilirii măsurilor pentru prevenirea și atenuarea efectelor dezastrelor și a restricției, după caz, a autorizării construcțiilor.”. La Art. 3 se menționează:“(1) Identificarea și inventarierea zonelor în care s-au produs alunecări de teren se efectuează prin întocmirea fișelor de identificare, potrivit modelului prezentat în anexele nr. 1 și 1a) la prezentul ordin, și prin poziționarea pe harta fizico-administrativă a județului.
...
(3) Direcțiile generale de urbanism, amenajarea teritoriului și lucrări publice din cadrul consiliilor județene, respectiv al Consiliului General al Municipiului București, în colaborare cu consiliile locale din localitățile afectate, oficiile județene de cadastru, geodezie și cartografie, serviciile publice descentralizate ale ministerelor de resort, inspectoratele județene de protecție civilă, precum și cu institute de cercetare, proiectare și învățământ superior de profil vor întocmi documentele prevăzute la alin. (1) si (2).”
ART. 4
Consiliile județene și consiliile locale, conform atribuțiilor ce le revin potrivit legii, vor completa și, după caz, vor actualiza documentațiile de urbanism si amenajare a teritoriului cu capitolul "Zone expuse la riscuri naturale", potrivit prevederilor prezentului ordin.
ART. 5
Comisiile județene, respectiv Comisia municipiului București, de apărare împotriva dezastrelor vor constitui bazele de date la nivel județean și vor monitoriza acțiunile privind identificarea și inventarierea zonelor expuse riscurilor naturale, precum și stabilirea măsurilor pentru prevenirea și atenuarea efectelor dezastrelor.”.
În normele metodologice publicate în 2003 (Hotărârea 382/2003 a Guvernului României) se reia problematica, care este detaliată cu următoarele componente:
- documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism pentru zonele de riscuri naturale trebuie să existe în planurile de amenajare a teritoriului și în planurile de urbanism;
- la nivel județean trebuie să existe Studiul județean al factorilor de risc natural, document cu piese scrise și cu hărți de risc natural;
- la nivel local trebuie să existe Studiul local al factorilor de risc natural, document cu piese scrise și cu hărți de risc natural;
- la Art. 9 se menționează conținutul acestor studii “Studiul județean și Studiul local al factorilor de risc natural cuprind: a) elemente de informare generală asupra factorilor de risc; b) descrierea fiecărui factor de risc natural: definire, localizare, amploare, efecte asupra mediului natural și construit, efecte asupra locuitorilor; c) clasificarea și cartografierea riscurilor naturale existente pe teritoriul județului sau unităților administrative de bază.”;
- documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism pentru zonele de riscuri naturale se realizează în două etape, prima de culegere a datelor (din studii și de pe teren), iar a doua de redactare a pieselor scrise și desenate.
Documentațiile de amenajare a teritoriului pentru zonele de riscuri naturale trebuie să conțină:
- “A. Diagnoza - se analizează principalele probleme rezultate din analiza situației existente referitoare la riscurile naturale și se va structura astfel: 1.Cadrul natural/mediul: identificarea, definirea zonelor de riscuri naturale și a cauzelor producerii dezastrelor: … b) alunecări de teren: precipitații atmosferice care pot provoca reactivarea unor alunecări vechi și apariția alunecărilor noi, eroziunea apelor curgătoare cu acțiune permanentă la baza versanților, acțiunea apei subterane, acțiunea înghețului și a dezghețului, acțiunea cutremurelor care reactivează alunecările vechi sau declanșează alunecări primare, săpături executate pe versanți sau la baza lor; defrișarea abuzivă a plantațiilor și a pădurilor, care produce declanșarea energiei versanților.”;
- “2. Tipologia fenomenelor de risc natural: … c) alunecări de teren: active, care se desfășoară în urma declanșării unei alunecări primare; reactive, care sunt declanșate, dar au perioade de stabilitate și acalmie; inactive, care pot fi latente și se pot activa oricând; abandonate, la care cauzele producerii au fost înlăturate; stabilizate prin metode de remediere”;
- “B. Rețeaua de localități, infrastructurile tehnice ale teritoriului și activitățile afectate de riscuri naturale - se analizează riscul producerii unor dezastre și/sau efectele lor, delimitarea și ierarhizarea arealelor și va conține: 1. Delimitarea și ierarhizarea zonelor de risc natural - se face pe baza hărților de risc natural: … c) alunecări de teren: conform potențialului de producere, respectiv zone cu potențial scăzut de alunecare, zone cu potențial mediu de alunecare, zone cu potențial ridicat de alunecare.”;
- “2. Efectele riscurilor naturale: … c) alunecări de teren: obiective afectate - rețele tehnico-edilitare, poduri, podețe, drumuri, căi ferate, suprafețe agricole etc.”;
- “C. Strategia de dezvoltare - se formulează propuneri cu caracter director care vizează prevenirea, atenuarea/eliminarea și/sau acceptarea riscurilor naturale, în concordanță cu obiectivele de dezvoltare din documentațiile de amenajare a teritoriului, și se va structura astfel: 3. Alunecări de teren: a) acțiuni privind amenajarea teritoriului cu risc de alunecare prin împăduriri, schimbarea culturilor, modificări în utilizarea terenurilor etc.; b) acțiuni privind combaterea alunecărilor de teren prin lucrări specifice; c) necesitatea încheierii unor convenții de asigurare; d) schimbarea modului de folosință a terenului.”.
Documentațiile de urbanism pentru zonele de riscuri naturale trebuie să conțină:
- “I. Planul urbanistic general (1) A. Stadiul actual și de dezvoltare urbanistică - se analizează principalele probleme rezultate din analiza situației existente referitoare la riscurile naturale și se va structura astfel: 1. Cadrul natural: zonele expuse la riscuri naturale - se identifică și se definesc riscurile naturale existente și cauzele producerii dezastrelor: … c) alunecări de teren: precipitații atmosferice care pot provoca reactivarea unor alunecări vechi și apariția alunecărilor noi; eroziunea apelor curgătoare cu acțiune permanentă la baza versanților; acțiunea apelor subterane; acțiunea înghețului și a dezghețului; acțiunea cutremurelor care reactivează alunecările vechi și declanșează alunecări primare; săpături executate pe versanți sau la baza lor; defrișarea abuzivă a plantațiilor și a pădurilor, care produce declanșarea energiei versanților.”;
- “2. Tipologia fenomenelor: … c) alunecări de teren: active, care se desfășoară în urma declanșării unei alunecări primare; reactive, care sunt declanșate, dar au perioade de stabilitate și acalmie; inactive, care pot fi latente și se pot activa oricând, abandonate, la care cauzele producerii au fost înlăturate, stabilizate prin metode de remediere.”;
- “(2) B. Intravilanul, activitățile și echiparea edilitară: riscul producerii unor dezastre și/sau efectele lor, delimitarea și ierarhizarea arealelor. 1.Efecte: … c) alunecări de teren: obiective afectate - rețele tehnico-edilitare, poduri, podețe, drumuri, căi ferate, suprafețe din intravilan și extravilan.”;
- “2. Delimitarea și ierarhizarea arealelor conform hărților de risc natural: … c) alunecări de teren: conform potențialului de producere, respectiv zone cu potențial scăzut de alunecare, zone cu potențial mediu de alunecare, zone cu potențial ridicat de alunecare.”;
- “(3) C. Reglementările specifice zonelor de riscuri naturale: 3. Zone afectate de alunecări de teren: a) stabilirea limitei intravilanului și a modului de utilizare a terenurilor în funcție de condițiile geotehnice și hidrogeologice stabilite prin studii de fundamentare de specialitate; b) instituirea interdicției temporare de construire în zone în care s-au produs alunecări de teren, până la elaborarea documentațiilor de specialitate; c) instituirea interdicției definitive de construire, după caz; d) promovarea unor programe, studii și proiecte privind măsuri concrete de stopare a fenomenului de alunecare de teren (împăduriri, consolidări versanți); e) precizarea condițiilor elementare de amplasare și conformare a construcțiilor și amenajărilor în funcție de potențialul de producere a alunecărilor de teren; f) îmbunătățirea/înlocuirea și chiar devierea rețelelor tehnico-edilitare amplasate în zone cu potențial mare de producere a alunecărilor de teren; g) informarea populației asupra riscului producerii alunecărilor de teren, după caz, pe grade de potențial al producerii alunecărilor de teren; h) dezafectarea unităților productive cu grad ridicat de poluare și periculozitate, amplasate în zone expuse alunecărilor de teren; i) demolarea fondului construit din zonele cu potențial ridicat de alunecare și reamplasarea lui pe rezerva funciară de utilitate publică.”;
- “II. Planul urbanistic zonal (1) A. Stadiul actual și de dezvoltare urbanistică - se analizează principalele probleme rezultate din analiza situației existente referitoare la riscurile naturale și se va structura astfel: 1. Cadrul natural - identificarea zonelor expuse la riscuri naturale, definirea riscurilor naturale existente și cauzele producerii dezastrelor: … c) alunecări de teren: precipitații atmosferice care pot provoca reactivarea unor alunecări vechi și apariția alunecărilor noi, eroziunea apelor curgătoare cu acțiune permanentă la baza versanților, acțiunea apelor subterane, acțiunea înghețului și a dezghețului, acțiunea cutremurelor care reactivează alunecările vechi sau declanșează alunecări primare, săpături executate pe versanți sau la baza lor, defrișarea abuzivă a plantațiilor și a pădurilor, care produce declanșarea energiei versanților.”;
- “2. Tipologia fenomenelor de risc natural: … c) alunecări de teren: active, care se desfășoară în urma declanșării unei alunecări primare; reactive, care sunt declanșate, dar au perioade de stabilitate și acalmie; inactive, care pot fi latente și se pot activa oricând, abandonate, la care cauzele producerii au fost înlăturate, stabilizate prin metode de remediere.”;
- “3. Efectele fenomenelor de risc natural asupra construcțiilor și echipărilor edilitare: … c) alunecări de teren: obiective afectate - clădiri, rețele tehnico-edilitare, poduri, podețe, drumuri, căi ferate, suprafețe din intravilan și extravilan.”;
- “4. Delimitarea și ierarhizarea zonelor de riscuri naturale - conform hărților de risc natural: … c) alunecări de teren: conform potențialului de producere, respectiv zone cu potențial scăzut de alunecare, zone cu potențial mediu de alunecare, zone cu potențial ridicat de alunecare.”;
- “(2) B. Reglementări urbanistice specifice zonelor de riscuri naturale: 3. Alunecări de teren: a) delimitarea zonelor expuse la alunecări de teren, cu interdicție totală sau temporară de construire până la elaborarea unor documentații, studii de specialitate; b) delimitarea zonelor expuse riscului la alunecări de teren, cu diferențierea, după caz, pe grade cu potențial diferit de alunecare; c) precizarea condițiilor de amplasare și conformare a construcțiilor sistem constructiv, regim maxim de înălțime admisă, poziționarea constructivă în raport cu curbele de nivel, POT; d) definirea mijloacelor de stabilizare a terenurilor (plantări, ranforsări); e) microzonarea de criterii de securitate pe baza studiilor geotehnice și hidrogeologice.”;
- “III. Planul urbanistic de detaliu (1) A. Situația existentă - se analizează principalele probleme rezultate din analiza situației existente referitoare la riscurile naturale și se va structura astfel: 1. Evaluarea riscurilor naturale: - identificarea, definirea riscurilor naturale și a cauzelor producerii dezastrelor: … c) alunecări de teren: precipitații atmosferice care pot provoca reactivarea unor alunecări vechi și apariția alunecărilor noi, eroziunea apelor curgătoare cu acțiune permanentă la baza versanților, acțiunea apelor subterane, acțiunea înghețului și a dezghețului, acțiunea cutremurelor care reactivează alunecările vechi sau declanșează alunecări primare, săpături executate pe versanți sau la baza lor, defrișarea abuzivă a plantațiilor și a pădurilor, care produce declanșarea energiei versanților.”;
- “2. Tipologia fenomenelor: … c) alunecări de teren: active, care se desfășoară în urma declanșării unei alunecări primare; reactive, care sunt declanșate, dar au perioade de stabilitate și acalmie; inactive, care pot fi latente și se pot activa oricând, abandonate, la care cauzele producerii au fost înlăturate, stabilizate prin metode de remediere.”;
- “3. Efecte asupra fondului construit: … c) alunecări de teren: obiective afectate - clădiri, drumuri, poduri, podețe, rețele tehnico-edilitare, pierderi de vieți omenești.”;
- “(2) B. Reglementările specifice vizează relația dintre riscurile naturale și nivelul de permisivități și constrângeri urbanistice privind volumele construite și amenajările. 3. Alunecări de teren: a) delimitarea zonelor expuse la alunecări de teren, cu interdicție totală sau temporară de construire până la elaborarea unor documentații, studii de specialitate; b) delimitarea zonelor expuse riscului la alunecări de teren, cu diferențierea, după caz, pe grade cu potențial diferit de alunecare; c) precizarea condițiilor de amplasare și conformare a construcțiilor, sistem constructiv, regim maxim de înălțime admisă, poziționarea constructivă în raport cu curbele de nivel, POT; d) definirea mijloacelor de stabilizare a terenurilor (plantări, ranforsări); e) microzonarea pe criterii de securitate pe baza studiilor geotehnice și hidrogeologice”.

Asociată acestei fișe este și o listă de definiții:Tipul:
- Alunecare primara - alunecarea produsa in masive neafectate de deplasari anterioar (amplasamente neafectate de alunecari anterioare).
- Alunecare reactivata - alunecare produsa in lungul unor suprafete de cedare preexistente (amplasamente afectate de alunecari anterioare).
- Roca - material stancos, intact sau fisurat, care se afla in locul originar de formare inainte de producerea alunecarii.
- Pamant - material cu un continut ridicat de particule de dimensiuni reduse (>80% particule mai mici de 2 mm).
- Detritus/Grohotis - material fragmentat cu un continut ridicat de particule grosiere (20 - 80% particule >2 mm).
- Prabusire - desprindere de material din cuprinsul unei pante puternic inclinate in raport cu orizontala, in lungul unei suprafete, de-a lungul careia deplasarile tangentiale sunt foarte mici sau nule (figura 1.1).
- Rasturnare - deplasare prin rotire spre exteriorul pantei a unei mase de material in jurul unui punct situat sub centrul de greutate al masei deplasate (figura 1.2).
- Alunecare - deplasare prin rotatie, translatie sau miscare compusa, spre piciorul pantei a unei mase de material in lungul unor suprafete de rupere sau in cuprinsul unor benzi relativ subtiri de forfecare (figura 1.3).
- Extensie - deplasare prin extensie a unei mase de material coeziv sau roca, combinata cu o deplasare generala pe verticala a masei fracturate in cuprinsul unui material de baza mai slab (figura 1.4).
- Curgere - miscare continua in spatiu, asemanatoare curgerii unui lichid vascos (figura 1.5).
Cauze:
- Cauze pregatitoare - cauze care, de-a lungul timpului, au contribuit la aducerea pantei intr-o situatie limita de stabilitate.
- Cauze declansatoare - cauze care, actionand pe o perioada relativ redusa de timp, au contribuit la aducerea pantei din situatia potential-instabila in situatia activ-instabila.
- Conditii de teren - se refera la tipul de material (plastic, senzitiv, colapsibil, fisurat, forfecat etc.) si la existenta suprafetelor de discontinuitate (sistuozitate, clivaj, falii, contacte de sedimentare etc.). Conditiile de teren nu pot avea un rol declansator in producerea alunecarilor de teren.
- Procese geomorfologice - procese de eroziune supraterana sau subterana, de destindere mecanica in urma topirii ghetarilor, de activitate vulcanica etc.
- Procese fizice - ploi intense sau/si prelungite, topirea rapida a zapezii, cutremure de pamant, cicluri repetate de inghet-dezghet sau umflare-contractie etc.
- Procese antropice - excavatii in versant sau la picior, incarcari pe versant sau la creasta, coborarea rapida a nivelului apei din bazinele de retentie, lucrari de irigatie, intretinerea defectuoasa a retelei subterane de alimentare cu apa sau a drenurilor, indepartarea vegetatiei, lucrari miniere la zi sau in subteran, vibratii produse de trafic, utilaje etc.
Masuri de remediere:
- Modificarea geometriei - descarcarea zonelor active si incarcarea zonelor pasive ale alunecarii prin operatiuni de excavare si, respectiv, prin lucrari de umplutura.
- Drenaj - santuri, transee drenante, puturi, drenuri forate orizontal, tuneluri si galerii de drenaj, plantare de vegetatie etc.
- Lucrari de sustinere - lucrari structurale, dimensionate pentru a prelua impingerile exercitate de masa alunecatoare (ziduri de sprijin de greutate, din beton armat, gabioane, piloti, coloane, chesoane, pereti turnati in teren, ziduri de sprijin din pamant armat, contrabanchete din material granular, ziduri de picior pentru protectie impotriva eroziunii, plase de retentie la suprafata masivelor de roca, sisteme de atenuare sau stopare a prabusirilor in masive de roca etc.).
- Lucrări de ranforsare internă - lucrări constituite din elemente de ranforsare care se extind de la suprafața pantei în cuprinsul și dincolo de limitele masivului potențial sau activ alunecător (micropiloți, ancoraje, coloane de var/ciment, soil nailing, injecții, tratare termică prin ardere sau îngheț etc.).”
Se poate observa din legislația prezentată că activitatea de inventariere a alunecărilor de teren și de evaluare a pagubelor induse de către acestea este foarte importantă, atât din punct de vedere practic, cât și din punct de vedere legal. Din păcate nu știm dacă după 1990 autoritățile au luat în serios această activitate, deoarece nu apar sub forma unor informații publice aceste informații. O serie de informații foarte criptice apar în studiile realizate pentru documentațiile urbanistice, de multe ori însă fiind insuficiente pentru a arăta adevărata extensie a alunecărilor de teren din respectivele zone. O astfel de abordare apare datorită faptului că nu există probabil suficiente informații spațiale și nici expertiza în acest domeniu, atât la nivelul autorităților, cât și la nivelul agenților economici care realizează respectivele studii. Pentru a veni în ajutorul autorităților am creat o pagină web: http://www.geomorphologyonline.com/alunecari, unde se poate completa o fișă de identificare a alunecărilor de teren, în scopul de a crea o bază de date publică.

II.4 Modelul de evoluție al alunecărilor din Podișul Moldovei

În partea centrală a României (Depresiunea Transilvaniei) există o serie de alunecări datate, utilizând sedimentele organice din lacurile produse amonte de bararea văilor de către masele alunecate: Valea Măgheruș – cu evenimente de alunecare la ~17730±165 cal BP și ~ 15 300 kcal BP (Lascu ș.a., 2015) sau ale lacurilor formate pe masele de alunecare: turbăria Tăul fără Fund de pe alunecarea Pădureni a fost datată pre 1820±30 y BP (Gârbacea ș.a., 2015).
  În Carpații Românești există, de asemenea, mai multe alunecări de teren datate legate de lacurile formate pe văi amonte de barare: alunecarea de teren Bolătău (23 ha, 9 mil. m³ Mîndrescu ș.a., 2010) a cărei vârstă poate fi constrânsă la perioada 6.8 – 7 ka BP (Mîndrescu ș.a., 2016), alunecarea Iezer cu vârsta de 950 ani (Florescu ș.a., 2017), și alunecarea care a dus la formarea lacului Roșu (22,5 ha, declanșată în 1837-1838 cu reactivări în 1953-1959, 1978-1979, - Ilinca și Gheuca, 2011). Vârste similare au fost obținute în Carpații Cehi ai Flișului de către Pánek ș.a. (2007) pentru alunecări care au barat valea formând lacuri.
În Carpații Vestici Hradecký ș.a. (2010) și Pánek ș.a. (2014) au determinat variabilitatea climatică a activității alunecărilor de teren începând cu Older Dryas și continuând în Allerod, Boreal, Atlantic, Subboreal, Subatlantic și în ultimii 100 de ani. Un model similar a fost argumentat de Niculiță ș.a. (2016a) pentru zona joasă de la est de Carpați, cu activitate continuă din Lateglacial și de-a lungul Holocenului (Niculiță ș.a., 2016b). De obicei alunecările de teren pre-holocene sunt identificabile doar din depozite, semnătura lor morfologică fiind dispărută (în special în zona montană), dar există excepții notabile din zona deluroasă a Europei Centrale și de Est (Pánek ș.a., 2008, 2013; Pánek, 2015). În cazul de față, alunecarea Costești are atât depozite cât și o expresie morfologică, deși destul de redusă, este cea mai veche alunecare din România (pre 45 ka BP).
  Din cumularea dovezilor arheologice (Niculiță ș.a., 2016a,b, 2019c) și de datare relativă cu datările absolute rezultă că alunecările vechi sau relicte pot avea vârstă Holocen inferioară (din perioada Atlantică) sau în unele cazuri Pleistocen superioară (Lateglacial), așa cum este și cazul în alte areale deluroase din Europa (Van den Eeckhaut ș.a., 2011). Climatul a fost rece și uscat inițial în Lateglacial, apoi cald și umed, pentru ca spre Holocenul inferior să revină perioade excesiv de umede (în peștera Bukovinka – pe partea stângă a văii Prutului la nord Cuzlău, care este cel mai apropiat proxy, Lateglacialul este cunoscut pentru tulburări frecvente ale solului și Holocenul inferior prin lipsa depozitelor care arată o creștere a eroziunii). Un astfel de scenariu ar favoriza alunecările de teren de magnitudini extreme declanșate (Pánek, 2015b) de incizia LGM a rețelei fluviale, de lipsa vegetației forestiere și de perioadele mai umede. Având în vedere situația din ultima perioadă umedă din anii '70 și anii '80, o creștere a cantității medii anuale de precipitații cu 100-200 mm este suficientă pentru a crește frecvența alunecărilor de teren (Mărgărint și Niculiță, 2017a; Niculiță ș.a., 2017a). Popularea intensă din perioada calcolitică, din Optimul Climatic Holocen (Atlantic), când clima era mai caldă, dar posibil uscată, cu perioade excesiv de umede ar putea arăta o scădere a activității alunecării de teren. În această perioadă, siturile inaccesibile create de alunecările de teren relicte au fost puternic folosite ca situri de apărare de către populațiile antice.
  Alunecările de teren vechi au apărut pe un interval care variază de la perioada Atlantică la Subboreal și Subatlantic. Se știe că sfârșitul perioadei atlantice prezintă schimbări climatice, care au influențat și civilizațiile umane. Celelalte tulburări ciclice care au apărut după 6 ka BP pot fi declanșatorul diferitelor generații de alunecări de teren vechi. Acestea afectează și cetățile traco-getice, dar și pe cele medievale, situație care arată că ultima lor generație s-a întâmplat chiar și după 2,5 ka BP, o perioadă în care vegetația actuală a început să se dezvolte. În acest context, alunecările de teren recente nu au decât 200-300 ani și au apărut sub influența tăierii pădurii și a perioadelor reci și umede din perioada post-medievală (Emandi, 1979).
  În privința frecvenței alunecărilor, încă nu se pot crea curbe cu rezoluții similare cu cele din Carpații Vestici sau Apenini (Pánek, 2019), dar s-a reușit obținerea unei prime curbe de rezoluție mică pentru un areal deluros (Figura 64 J).
  Investigațiile geofizice ale alunecării de teren complexe de la Băiceni, împreună cu cunoștințele adunate în timpul creării inventarului și validării pe teren, ne fac să argumentăm următorul model de evoluție a alunecărilor de teren (Figura 65):
(i) alunecări mari de teren incipiente, considerate acum ca relicte
(ii) după Optimul Climatic Holocen, diferite perioade umede au declanșat generații vechi de alunecări de teren care au reactivat corpurile de alunecare de teren și cornișele relicte, generând un mecanism retrogresiv predominant al alunecărilor de teren și a menținut cornișele abrupte, expunând stratificația geologică și generând stratigrafia multistratificată a depozitelor de versant;

Figura 64. Reprezentare sintetică a arheologiei, climei și activității alunecărilor de teren din Podișul Moldovei: (A) cronologia preistoriei și a istoriei (sintetizată de Niculiță ș.a. 2016a cu modificări ulterioare după Niculiță ș.a. 2018; 2019c, (B) culturile arheologice (sintetizate de Niculiță ș.a. 2016a, (C) sistemul de clasificare Blytt-Sernander (Schrøder ș.a. 2004 adaptat pentru România de Tămaş ș.a. 2005) (B–Bølling, OD–Older Dryas, A–Allerød, YD–Younger Dryas, PB–Preboreal, BR–Boreal, SBR—Subboreal, HCO–Holocene Climatic Optimum, SA–Subatlantic, RWP–Roman Warm Period, MCO–Medieval Climatic Optimum, LIA–Little Ice Age), (D) perioade umede/uscate după reconstituiri paleoclimatice din România după Rădoane ș.a. 2015, Rădoane ș.a. 2017, Tămaş ș.a. 2005, Feurdean ș.a. 2008, Onac ș.a. 2002, Magyari ș.a. 2013 și Braun ș.a. 2013, (E) perioade calde/reci după reconstituiri paleoclimatice din România după Tămaş ș.a. 2005, Feurdean ș.a. 2008, Onac ș.a. 2002, (F) și (G) activitatea alunecărilor în siturile studiate (numerotate conform Figurii 1); (H) distribuția densității probabilistice a alunecărilor din Carpații vestici (verde închis) și Apenini (verde deschis) după Panek, 2019, utilizând date radiocarbon și elipsele alte metode; (I) datele absolute ale alunecărilor obținute prin datare radiometrică; (J) modelul propus; limita Pleistocen-Holocen este preluată după Gheorghiu ș.a. 2015.

(iii) după perioada medievală, perioadele reci și umede au generat alunecările de teren recente;
(iv) ultimele generații de alunecări de teren vechi și alunecările de teren recente au generat distrugerea tumulilor și a fortificațiilor traco-getice care erau aproape de marginea cornișei;
(v) magnitudinea evenimentelor de alunecare de teren a scăzut până în prezent, atât din cauza scăderii variabilității climatice, cât și pentru că, cornișele și depozitele de versant sunt mult mai susceptibile la reactivări decât la evenimente de magnitudine mare. Acest model de evoluție temporală a generat alunecări de teren complexe, care uneori acoperă întregi versanți ai Podișului Moldovei pe câțiva kilometri lățime, și reprezintă zone cu alunecări de teren continue în Holocen și unde au loc predominant reactivări recente (Mărgărint și Niculiță, 2017; Necula ș.a., 2017).

Figura 65. Secțiune schematică printr-un versant frunte de cuestă, afectat de modelul retrogresiv al alunecărilor de teren din Podișul Moldovei.

  Ca o observație generală pentru inventarul nostru de alunecări de teren, putem afirma că alunecările rotaționale nu sunt atât de frecvente ca cele translaționale, deși cele rotaționale-curgere și cele rotaționale de tip colaps sunt cele mai spectaculoase în topografie. Prezența unor versanți abrupți pe structura monoclinică cu o alternanță de mudstones și nisipuri, gresii și calcare, unde versanții sunt în principal anaclinali (cu escarpamente abrupte, normale sau laterale, Meentemeyer și Moody, 2000) pe frunțile de cuestă nordice sau ortoclinale pe cele vestice sau estice, generează marea extensie a alunecărilor translaționale. Aceste eveniment translaționale, dublate de evenimente de tip rotațional și curgeri, induse de situații litologice (loess și nisipuri compacte), în timp generează o suprapunere de mase alunecate, erodate și parțial evacuate, care se prezintă astăzi ca topografii complexe întinse în extensie laterală, chiar și pe kilometri de versanți frunți de cuestă (Mărgărint și Niculiță, 2017a). Dacă alunecările de teren sunt superficiale și se dezvoltă într-o manieră retrogresivă, topografia pantelor va fi dominată de trepte laterale continue sub influența urmelor de stratificație care se intersectează cu suprafața cu suprafața, generând o topografie asemănătoare, în special în zona de cornișă a alunecărilor de teren complexe. Această topografie l-a determinat pe Martiniuc și Băcăuanu (1961) și pe alții (Barbu și Stănescu, 1977) să presupună în mod greșit că aceste alunecări de teren sunt adânci sau rotaționale eventual în blocuri. Urmele stratificației pot fi urmărite uneori pe câțiva kilometri, având semnătura morfologică chiar și pe versanții neafectați de alunecări de teren și sunt întrerupte numai în cazul în care se dezvoltă alunecări rotaționale sau curgeri, care acoperă cu masele lor stratificația.
Acest model general al alunecărilor de teren din Podișul Moldovei este foarte similar cu alte regiuni cu structură geologică monoclinală, ca în Franconian și Svabian Alb, Germania (Terhorst și Kreja, 2009; Jäger ș.a., 2013; Schwindt ș.a., 2016) sau Crimea (Panek ș.a., 2007).
Adăugând 702 alunecări inventariate și datate relativ utilizând siturile arheologice (Niculiță ș.a., 2019) la cele 509 alunecări inventariate în Niculiță ș.a. (2016a) s-a obținut un inventar cu alunecări de teren datate relativ conținând 1211 alunecări de teren: 118 foarte vechi (relicte), 627 vechi și 444 recente. Curba de frecvență-magnitudine bazată pe arie pentru fiecare categorie de vârstă relativă (Figura 66 – Niculiță ș.a., 2019c) este similară cu alte curbe din literatură. Deși nu sunt complete, în special datorită lipsei alunecărilor de mici dimensiuni, care dispar din morfologie cel mai repede, este evident că aceste categorii de vârstă relativă urmează distribuții legate de o categorie de evenimente declanșatoare (așa cum o arată inventarele de la nivel internațional afișate în Figura 66). Acest lucru face ca inventarul obținut să reflecte pe categorii probabil cel puțin efectul climei din perioadele în care au fost integrate. Alunecările de teren relicte se potrivesc distribuției cu magnitudinea 6 (linia albastră), alunecărilor de teren vechi cu magnitudinea 4 până la 5 (linia verde închis) și alunecărilor de teren recente cu magnitudinea 4 (linia roșie), arătând o scădere a magnitudinii în timp. Această dovadă a scăderii amplorii întărește concluziile din Niculiță ș.a., (2016a) cu privire la validitatea criteriilor de delimitare a alunecărilor de teren și a inventarelor de alunecări de teren obținute în reprezentarea evenimentelor temporale ale alunecărilor de teren. Mai mult, inventarul alunecărilor din ultimii 100 de ani, creat pentru aria metropolitană Iași urmează același trend al distribuției (Figura 67), reflectând efectul declanșator al climei din această perioadă, dar la un nivel de magnitudine mult mai redus, astfel încât putem concluziona că la un nivel de rezoluție grosier categoriile de vârstă relativă, confirmate prin datarea cu radiocarbon sunt:
- Alunecări fosile - Pleistocen;
- Alunecări foarte vechi (relicte) – Holocen inferior;
- Alunecări vechi, în mai multe generații – Holocen mediu și superior;
- Alunecări recente - Antropocen;
- Alunecări foarte recente – ultimii 100 de ani.
  Abordarea empirică prezentată în Niculiță (2020) se bazează pe presupunerea că schimbările climatice viitoare influențate de oameni vor genera/vor intensifica o perioadă umedă (făcând parte din ciclul natural sau nu), similară cu perioada 1960-1990, care în nord-estul României cel puțin, a generat o creștere a frecvenței alunecărilor de teren (Pujină 2008; Mărgărint și Niculiță 2017a). Deși prognoza temporală a acestei noi perioade umede este incertă, cel puțin un model care se potrivește bine cu datele istorice ale precipitațiilor, arată că această perioadă va începe în 2030 sau mai târziu. O altă incertitudine este nivelul de intensitate al acestui nou ciclu umed. Modelele schimbărilor climatice arată că va fi cel puțin de aceeași magnitudine sau chiar mai mare decât cea istorică. În inventarul alunecărilor de teren creat Aria metropolitană Iași (Niculiță ș.a., 2018) valoarea prag de 100 mm în 24 de ore a generat alunecări de teren. Predicțiile climatice arată că aceste valori vor fi atinse și depășite de 3 până la 5 ori până în 2070 (Niculiță, 2020). Valoarea maximă a precipitațiilor în 24 de ore în setul de date climatice ECA&D din Iași a fost de 136,7 mm. Această valoare este similară cu valoarea maximă indicată de cel mai probabil scenariu de schimbări climatice (Figura 68).
Evaluarea incertitudinilor în ceea ce privește atât schimbările climatice, cât și hazardul alunecărilor de teren este un aspect important și trebuie studiat (Bonnard ș.a., 2008; Gariani și Guzzetti, 2018). În acest sens, este necesară efectuarea modelării susceptibilității la alunecări de teren. Pentru a atenua posibilele efecte ale creșterii hazardului alunecărilor de teren datorită schimbărilor climatice, evaluarea susceptibilității trebuie să fie utilizată în planificarea teritorială (McInnes ș.a., 2007). De asemenea, vulnerabilitatea trebuie evaluată pentru a planifica cele mai bune practici pentru scăderea acesteia.

Figura 66. Curba temporală de magnitudine-frecvență pentru diverse inventare de pe glob (Malamud ș.a., 2004a), pentru inventarul din Podișul Moldovei (Mărgărint și Niculiță, 2017a), cu accent pe inventarul alunecărilor datate relativ (foarte vechi, vechi și recente) prin asocierea cu siturile arheologice (Niculiță ș.a., 2016a, 2019c).

  Atât hazardul, cât și vulnerabilitatea la alunecări de teren trebuie bazate pe scenarii. Rezultatele obținute în acest proiect arată mai multe scenarii:
- magnitudinea evenimentelor este din ce în ce mai mică, dar nu este exclusă o creștere a lor, fie datorită schimbărilor climatice sau a impactului antropic extins;
- cele mai senzitive zone, la reactivări ale alunecărilor de teren sunt reprezentate de cornișele și baza alunecărilor de teren vechi sau recente, mai ales dacă presiunea antropică crește în aceste areale;
- ponderea relativ mare a alunecărilor de teren în arealul studiat (aprox. 20% din teritoriu acoperit de alunecări de diverse vârste), face ca orice extindere a spațiului construit să fir posibil să se suprapună cu alunecări de teren stabilizate, astfel încât această situație trebuie considerată în planificare;
- alunecările de teren din Podișul Moldovei nu generează pierderi de vieți omenești, dar induc efecte privind calitatea vieții, prin pagubele pe care le generează la nivelul spațiului locuit și la nivelul infrastructurii.

Figura 67. Curba temporală de magnitudine-frecvență pentru diverse inventare de pe glob (Malamud ș.a., 2004b), pentru inventare din Podișul Moldovei (Mărgărint și Niculiță, 2017a; Bejenaru și Niculiță, 2017), cu accent pe inventarul alunecărilor din ultimii 100 ani din Aria Metropolitană Iași (Niculiță ș.a., 2018).

Figura 68. Prognoza climatică privind o serie de indici ai precipitațiilor până în 2070 conform modelului climatic SMHI.MPI-M-MPI-ESM-LR în scenariul RCP 4.5 (stabilizare la 4.5 W/m² până în 2100, prin măsuri de reducere) (Niculiță, 2020).

Figura 69. Diferențele prognozate între perioada 1971-1990 (ROCADA – Dumitrescu și Bîrsan, 2014) și 2030-2050 (modelul climatic SMHI.MPI-M-MPI-ESM-LR) pentru precipitațiile medii anuale și cele maxime în 24 ore (Niculiță, 2020).

III. Contribuții științifice cuantificabile ale proiectului

Articole în evaluare în reviste indexate ISI

Văculișteanu Georgiana, Mărgărint Mihai Ciprian, Niculiță Mihai (2019) Natural hazards and their impact on rural settlements in NE Romania – A cartographical approach. OpenGeosciences, 11(1), 765-782.DOI

Niculiță Mihai, Mărgărint Mihai Ciprian, Cristea Alexandru Ionuț (2019) Using archaeological and geomorphological evidence for the establishment of a relative chronology and evolution pattern for Holocene landslides. PLoS ONE, 14(12), e0227335.DOI

Mărgărint Mihai Ciprian, Niculiță Mihai, Németh Alexandra, Cristea Alexandru Ionuț, Doru Silviu Costel (2021) The reconstruction of an abandoned historical reservoir network in a continental temperate climate region using a multi-method approach. Applied Geography, 130, 102447.DOI

Necula Nicușor, Niculiță Mihai, Fiaschi Simone, Genevois Rinaldo, Riccardi Paolo, Floris Mario (2021) Assessing Urban Landslide Dynamics through Multi-Temporal InSAR Techniques and Slope Numerical Modeling. Remote Sensing, 13(19), 3862.DOI

Mărgărint Mihai Ciprian, Niculiță Mihai, Roder Giulia, Tarolli Paolo (2021) Risk perception of local stakeholders on natural hazards: implications for theory and practice. Natural Hazards and Earth System Sciences, 21, 3251–3283.DOI

Articole publicate în reviste indexate în baze de date internaționale

Niculiță Mihai, Stoilov-Linu Valeriu, Necula Nicușor (2018) Recent landslides from Iași Metropolitan Area. Revista de Geomorfologie, 20, 90-101. DOI

Cărți

Niculiță Mihai (2020) Evaluarea activității alunecărilor de teren din Podișul Moldovei în holocen și antropocen: element fundamental pentru evaluarea hazardului la alunecări de teren în contextul schimbărilor climatice (LAHAMP). Raport de cercetare. Editura Tehnopress, Iași, 978-606-687-433-5, 281 p.

Capitole de cărți

Niculiță Mihai (2020) Landslide Hazard Induced by Climate Changes in North-Eastern Romania. In W. Leal Filho et al. (eds.), Climate Change, Hazards and Adaptation Options, Climate Change Management, Springer Nature Switzerland AG, ISBN 978-3-030-37424-2. DOI

Niculiță Mihai, Mărgărint Mihai Ciprian, Paolo Tarolli (2020) Chapter 10 - Using UAV and LiDAR data for gully geomorphic changes monitoring. In Paolo Tarolli and Simon M. Mudd (eds.), Remote Sensing of Geomorphology, Developments in Earth Surface Processes, vol. 23, 271-315, Elsevier, ISBN 9780444641779. DOI

Niculiță Mihai (2020) Landslide topographic signature prediction using segmentation of roughness and Random Forest classification. In Massimiliano Alvioli, Ivan Marchesini, Laura Melelli & Peter Guth (eds.), Proceedings of the Geomorphometry 2020 Conference, 178-181, Cnr Edizioni, ISBN 978 88 8080 282 2, Roma. DOI

Participări la conferințe științifice internaționale

Niculiță Mihai, Mărgărint Mihai Ciprian, Necula Nicușor, Tarolli Paolo (2018) Anthropic induced gullies on old anthropic lake beds in Romania. Abstract [GC41F-0646] presented at 2018 Fall Meeting, AGU, Washington, D.C., 10-14 Dec. link

Niculiță Mihai (2019) Landslide hazard induced by climate changes in North-Eastern Romania. Symposium Climate Change and natural Hazards: coping with and managing hazards in the context of a changing climate 25-26 February 2019, Padova, Italy.

Niculiță Mihai (2019) Geomorphological restitutions: Moldavian Plain and Transilvanian Plain. 35th Romanian Symposium on Geomorphology, 23-26 May 2019, Timișoara, Romania.

Niculiță Mihai, Mărgărint Mihai Ciprian, Necula Nicușor, Stoilov-Linu Valeriu (2019) Upper Pleistocene landslide evidences at Costești (Moldavian Plateau, Romania). Carpatho-Balkan-Dinaric Conference on Geomorphology, 24-29 June, 2019, Sezged, Hungary.

Mărgărint Mihai Ciprian, Niculiță Mihai, Tarolli Paolo (2019) Using UAV and LIDAR data for gullies erosion monitoring. Geophysical Research Abstracts, Vol. 21, EGU2019-8461, EGU General Assembly 2019

Niculiță Mihai, Mărgărint Mihai Ciprian, Ciotină Mihai Cosmin, Necula Nicușor, Văculișteanu Georgiana, Stoilov-Linu Valeriu (2020) River-landslide erosion interaction assessed through LiDAR and UAV SfM high-resolution DEMs, SAR and photogrammetry. EGU General Assembly 2020, EGU2020-5451. DOI

Mărgărint Mihai Ciprian, Niculiță Mihai, Ciotină Mihai Cosmin, Văculișteanu Georgiana, Stoilov-Linu Valeriu, Tarolli Paolo (2020) Using RPAS derived images and LiDAR DEM's for the assessment of geomorphic changes in a cultural heritage site affected by recent landslides. EGU General Assembly 2020, EGU2020-7780. DOI

FINAL - EN

I. Abstract

The Moldavian Plateau is an area with hilly relief of ​​24,803 km² (10.4% of the Romanian territory) and where landslides occupy 18.3% (Mărgărint and Niculiță, 2017). These are a hazardous phenomenon, with a risk to human society in this area, both in terms of favorable factors and triggers, which generate significant damage, especially on housing, transport and utility networks. Landslides in the Moldavian Plateau are generally old, predominantly Holocene, without being able to exclude the Upper Pleistocene age of some, and following the dating, confirming this age. The dry climate, of the region, during the Holocene and at present, allowed to preservation of the landslides morphology , their degradation being achieved predominantly by the regressive evolution of the scarps and by reactivations of the landslides. The magnitude of landslides has continuously decreased over time, the largest (in area, volume and scarp height) being for landslides of Upper Pleistocene-Lower Holocene age, developed especially on the slopes of the cuesta escarpments, where there are layers with lithologies resistant to erosion (limestone, sandstone, tuff). These landslides have developed in climatic conditions different from the current ones, currently they have a fossil or relict character and are inactive. Subsequently, the landslides and the cornices of these fossil landslides were areas of landslide reactivation, throughout the Holocene period, probably more intense in certain periods characterized by increasing rainfall, but the magnitude has decreased, now remaining in relief. recent landslide morphology. In order to be able to predict the evolution and temporal frequency of landslide phenomena in this area, it is very important to establish a temporal frequency curve, which would improve the current evolution model and allow the assessment of landslide hazard and later risk. This approach is all the more important as the return of a humid climate cycle, in the context of global climate change, would increase the frequency of landslides, especially given the expansion of built-up areas and communications and utility networks, after the last cycle. wet (1970-1980), as well as the change of building materials (from wood and adobe to brick and BCA) and architectural style (from ground floor houses to one or two storey houses), especially in the period after 1990. Hazard analysis, especially temporal analysis, requires relative or accurate dating of landslide events. Based on a spatial inventory of landslides (Niculiță and Mărgărint, 2014) and based on field research, at the level of the Moldavian Plateau were identified:
- peste 50 de situri, unde există vestigii arheologice, care pot fi relaționate de cartarea geomorfologică a alunecărilor de teren, astfel încât să se poată stabili o datare relativă a acestora, utilizând informația arheologică;- more than 30 sites, where there are geomorphological situations that preserve radiocarbon databases and optically stimulated luminescence,
- more than 10 areas where the dendrochronological method is applicable to determine the periods in which the trees suffered landslides due to landslides; > - over 10 areas where there are aerial images for the last 50 years, in at least two time series, the first in the years 1950-1960 and the second after the year 2000 and where the multi-temporal inventory of landslides is possible. > - In addition to the possibilities of absolute or relative dating mentioned were identified by studying various written sources (historical documents, scientific papers, miscellaneous journalism):
- over 30 sites where landslides occurred in historical periods and affected historical monuments or settlements, with the mention of these events in historical sources;
- over 1000 landslide events in the last 100 years.
This project aims to apply the methods of absolute and relative dating presented above by obtaining a database with landslides and a time frequency curve of landslides for the territory of the Moldavian Plateau, from the Pleistocene, and up to in the Holocene and Anthropocene, for the quantitative substantiation of the landslide hazard, a fundamental stage in the process of estimating the risk of landslides.

II. Scientific description

II.1 Absolute landslide dating

The issue of landslide dating has recently been addressed (Lang et al., 1999; Corominas and Moya, 2008) including worldwide review level (Panek, 2014; Panek, 2019) o interesting series of aspects showing that:
- there are not many dates for hilly areas, which are the most susceptible to landslides with an impact on human society (so we speak of hazard), compared to mountainous areas; depending on the climate and the type of landslides, the safest methods are those that date elements trapped under the landslide.
Especially for the study area (Moldavian Plateau), although the morphology of landslides is well preserved (Niculiță et al., 2016) identification of cross-sectional or longitudinal sections through slippery masses is difficult. These sections occur where: (i) roads, (ii) ravines or (iii) anthropogenic excavations have sectioned the cornice area, (iv) where there are quarries in the landslide or at its base, (v) rivers or (vi) abrasion the lake sectioned the slippery mass or the base of the slip. Such situations have been frequently encountered in the field and samples of organic material may be collected for dating from: (i) the colluvial filling of the base of the cornice, from (ii) paleosols, fossilized by sliding mass reactivations or (iii) from the paleosol captured at the base of the slip, respectively under its foot. The possibility of dating the sediment material in the lakes on the slippery table was also tested. In the case of these lakes, due to the frequent periods of drought, the regime is predominantly oxidative, the lakes are oligotrophic, the biota mixing organic materials, which oxidize and are not stored. Many of these lakes are located at the top of the slippery mass, where recent reactivations have occurred, so a possible age of deposits in these lakes will date the recent reactivation and not the major, relict or old event. Another approach involves recognizing landslides that have a long distance to move the slippery mass (especially the foot), so that it covers most of the local major riverbed. By performing manual drilling in the finger area of ​​these landslides, the paleosol horizon A can be tested.
Radiocarbon dating of the collected samples was performed by the Beta Analytics laboratory in Miami (https://www.radiocarbon.com/). The wood material has the highest chances of dating, because the wood cell contains predominantly organic residues, which keep very well and preserve the 14C content from the moment of growth (Orlova and Panychev, 1993). The same situation is characteristic of poorly processed (peat) or carbonized plant residues (Figure 3). This type of samples were obtained for the meadow material that covers the body of the fossil landslide from Costești, Iași County, identifying in the same section, at several levels, both wood and carbonized organic material. The tested wood (Figure 2) has clear growth rings parallel to the surface of the sample, so we can assume that it represents pieces of branches or young trees. The carbonated organic material (Figure 3) could not be identified macroscopically in terms of belonging to a plant species, and could be either plant detritus or an accumulation of leaves deposited in the clay-siltite fluvial environment of the Pleistocene major riverbed. Radiocarbon dating of fossil soils trapped between landslides is achieved by obtaining samples from the organic horizon A of these soils and using the radiocarbon method for dating organic matter. Radiocarbon dating of soils is problematic (Tamm, 1960; Campbell et al. 1967; Scharpenseel et al. 1968; Martel and Paul 1974; Goh et al. 1976; Matthews, 1985; Trumbore 1996), but worldwide the idea has been reached that under certain conditions it can be achieved (Orlova and Panychev, 1993; Pessenda et al., 2001). Soil organic matter consists of plant debris in various stages of decomposition and decomposed organic matter (Orlova and Panychev, 1993). Carbonate concretions can also be dated, but in their case the errors can be very large (Callen et al., 1983), pollen (Zhou et al., 1999), gastropod shells (Pigati et al., 2015) or coal microparticles (Pigati et al., 2015) have also been used in the context of fossil soils from loess deposits. Slightly decomposed plant residues from the organic horizon would be the best indicators of the superior age of the paleosol (Orlova and Panychev, 1993).
Biologically active and inactive organic residues can be used to establish an average soil age and possibly to establish the average period of residence of organic matter (Martel and Paul, 1974; Trumbore, 1996; Pessenda et al., 2001). Normally the soil is an open system with respect to 14C, due to the flows of newer radiocarbon brought by the root system of plants, by the mixture produced by living things and by the biological activity of soil organisms (Trumbore, 1996). When a horizon A is buried quickly, at a depth large enough so that the root system does not reach it, as is the case of fossil soils in major riverbeds or in the body of landslides, but the 14C system becomes a closed system. By dating both organic matter and macro-plant residues, humus and humus, the possible contamination can be estimated, if the system was opened at some point (Orlova and Panychev, 1993). Humans are generally older than fulvic acids, because they are more difficult to decompose, being more stable (Campbell et al., 1967) and obtaining minimal data for the age of the soil (Pessenda et al., 2001). Humic acids and total organic matter have newer radiocarbon ages than human or coal microparticles, and the radiocarbon ages in horizon A are newer than those in horizon B (Wang and Amundsen, 1996). Thus, the age indicated by radiocarbon dating of organic matter regardless of its source will be at most an average age, if not a very recent one. Another problem of the extraction of organic matter with bases and the separation of humins and fulvic + humic acids is given by the possibility that by this process newer organic carbon is dated, because it is released for treatment, while the older carbon remains bound to mineral fraction. In the present case, both fractions (humine and fulvic + humic acids), the bulk variant (organic matter treated only with acid, without separation with bases) and plant residues were dated. By comparing the four ages for each sample, valid conclusions can be drawn about the minimum and maximum ages of the respective horizon.
All these assumptions are valid if the soil has not reached equilibrium (Wang and Amundsen, 1996), in which case he will be younger and younger. This equilibrium state can be reached in less than 5,000 years in the case of moist temperate soils and even in 300,000 years in the case of soils in semi-desert areas (Wang and Amundsen, 1996). Also in humid and heavily washed environments, the material from the upper layers can contaminate the samples (Hammond et al., 1991).
In our case, both by dating the organic matter of fossil soils within the slippery masses (Figure 9 and Figure 12) as well as those of the meadow covered by the slippery masses (Figure 5 and Figure 8), obtaining an age as close as possible to the moment of coverage is an advantage, in establishing the slip age. For the Pleistocene, fossil landslide, the dating of organic matter in the terrace deposit (Figure 3) showed the Upper Pleistocene age, probably MIS3 or older, and the dating of the shell in the major riverbed deposit (Figure 4), downstream of the fossil landslide allows temporal framing of the terrace deposit incision. As the base of the fossil landslide is not open, exact classification within MIS3 or earlier is not yet possible, but dating the terrace and its incision has major implications for establishing the pattern of landslide evolution in these periods, in terms of current riverbed formation, their agradation and slope formation.

Figure 1. Sample of wood material taken from the terrace deposits covering the fossil landslide of Costești (Iași County)

Figure 2. Sample of wood material taken from the terrace deposits covering the fossil landslide of Costești (Iași County).

Figure 3. Sample of carbonated plant material taken from the terrace deposits covering the Costești fossil landslide (Iași county).

Figure 4. Shell taken from the major riverbed deposits downstream of the Costești fossil landslide (Iași county).

Figure 5. ulk sample from alluvial soil trapped under the Breazu landslide (Iași county).

Figure 6. Sample of fulvic + humic acids from the alluvial soil trapped under the Breazu landslide (Iași county).

Figure 7. Sample of humine from the alluvial soil caught under the Breazu landslide (jud. Iasi).

Figure 8. Sample of macrovegetals from the alluvial soil trapped under the Breazu landslide (Iași county).

Figure 9. Bulk sample from the paleosol from the Lețcani landslide body (Iași county).

Figure 10. Sample of fulvic + humic acids from the paleosol in the Lețcani landslide body (Iași county).

Figure 11. Humin sample from the paleosol from the Lețcani landslide body (Iași county).

Figure 12. Macrovegetal sample from the paleosol in the Lețcani landslide body (Iași county).

The dating was performed by the Beta Analytics Miami laboratory and not by the laboratories in Poznan and Gliwitze, as foreseen in the project proposal, because these laboratories had a reporting period of more than six months, and provided that the funding at the beginning of the year it was deficient, there was a possibility of missing the purchase of dating services. Beta Analytics sends the dating report within 14-30 days from the date of receipt of the sample, but the price of an analysis is higher than in the case of laboratories in Poznan and Gliwitze. Under these conditions, instead of 30 samples, only 12 samples were dated (8 in 2019 and 4 in 2020). Continuation of dating is expected for 2020 through an agreement with the University of Szeged Laboratory, but due to the COVID-19 pandemic no further dating could be continued.
Beta Analytics produces results that are ISO / IEC-17025: 2005 accredited . The analyzes are not performed by subcontractors or by student workforce. All dating is performed with four NEC accelerator mass spectrometers (AMS) and four Thermo isotope mass spectrometers (IRMS). The conventional radiocarbon age is calculated with the Libby half-life (5568 years), corrected for the total isotopic fraction and used for calendar calibration. Age is rounded to the nearest 10 years and is reported as years of radiocarbon before (BP), where “present” = AD 1950. Results greater than the modern reference are reported as modern carbon percentages (pMC). The modern reference standard was 95% 14C signature of NIST SRM-4990C (oxalic acid). The cited errors are 1 sigma counting statistics.
Sigma values ​​calculated less than 30 BP conventional radiocarbon age have been conservatively rounded to 30. d13C values ​​are derived from the material itself (not AMS d13C). The values ​​of d13C and d15N are relative to VPDB-1. All results falling within the range of available calibration data are calibrated to calendar years (horse BC / AD) and calibrated radiocarbon years (horse BP). Calibration was calculated using one of the databases associated with the INTCAL 2013 program (Bronk et al., 2009; Reimer et al., 2013). In some cases, several probability intervals may occur due to short-term variations in 14C atmospheric content at certain periods of time. Looking closely at the calibration chart provided and where the BP sigma limits intercept the calibration curve one can understand this phenomenon. Conventional radiocarbon ages and related sigma are rounded to the nearest 10 years, according to the conventions of the International Radiocarbon Conference of 1977.
Beta Analytics dates both macrovegetals (organic matter remaining at 180 microns and flotation), organic matter organic matter passed through a 180 micron sieve and treated with HCl to remove carbonates), humic acids (organic matter passed through a 180 micron sieve treated with HCl to remove carbonates and alkaline solutions to solubilize humic acids which are then precipitated) and humin (organic matter passed through a 180 micron sieve, treated with HCl to remove carbonates and alkaline solutions to solubilize humic acids which are then washed).
The results of the dating are specified in Table 1. Geomorphological context of the samples dated fall into the following categories:
- fossil landslides, covered by river deposits ( former - recent or old landslides covering the upper Holocene meadows on which recent soils have developed;
- landslides of recent or old landslides covering landslides on which recent lands have developed; have developed recent soils.

Table 1. Results of 14C dating by Beta Analytics for Moldovan Plateau samples

A. Complex landslide from Costești, Iași county

Complex landslide from Costești, Iași county (Figure 13) presents a complex evolution, started at the end of the Pleistocene, when due to the deepening of the hydrographic network the destabilization of the slopes at the Plateau level was initiated Moldova. We still cannot pinpoint this moment, but the ages indicated by the dating of the meadow deposits (Figure 13) deposited over the fossil landslides (19-46 ka - Beta 518575, 518574, 518572) indicate the MIS3 stage in the last glacial stage. Most likely there were several landslide stages and several alluvium stages, generated by the 40 m variation of the planet's ocean level. After the MIS2 stage, when the last glacial maximum (LGM) occurred, and the level of the planetary ocean was ~ 130 m lower than the current level, the continuous and sudden warming of the general rise of the planetary ocean level to the current level. Post LGM also saw the rapid deepening of the hydrographic network, which generated the first valley terraces, in numbering and the last in evolution (the first terrace of Bahluieț dated at 20.2 ka - RoAMS 497.66). Because there are no dates of the alluvial blanket base of the major riverbeds, but taking into account the age of the alluvial blanket (Beta 518573 from the Bahluieț meadow deposit downstream of the Beta 518575 and Rădoane et al. 2015 of 5 m at 2-7 ka) it is clear that this deepening has lasted a maximum of 8-10 ka so far. After this moment, the riverbeds were pleased and the current major riverbed was formed. The formation of the current major riverbed was completed in the period 2-4 ka.

Figure 13. The geomorphological context of the Costești fossil landslide (Iași County).

The dating and mapping performed in the Costești area confirm the relative age model of the landslides in the Moldavian Plateau developed by Niculiță et. al., (2016a,c). Thus, the relic landslides are from the LGM-Lower Holocene periods. To more accurately determine the age of these landslides, fossilized landslides must be sought and dated in major riverbed deposits. Promising is the Strunga landslide, where a 4 m deep section was tried, at the contact of the finger of this landslide with the major riverbed, without being able to reach the contact level between the landslide and the fossilized major riverbed (both due to the thickness of the landslide, estimated at over 10 m, as well as due to the pleasing of the major riverbed, post-slip, up to 4-6 m; to test the fossil soil of the major riverbed caught under the foot of the slide would require a cored drilling exceeding 10 m depth).
The obtained results also introduced the generation of fossil landslides, of Upper Pleistocene age, in the evolution model of landslides from the Moldavian Plateau, in which case there are both deposits and morphology.

Figure 14. The bank of the Bahluieț river channel in the perimeter of the fossil landslide from Costești (Iași county) and the location of the samples in the terrace deposit that covers the landslide.

B. The complex landslide from Breazu, Iași county

The complex landslide from Breazu, Iași county (Figure 15), shows an extensive displacement of the landslide material, which covers the major bed of the Vânători brook, and can be classified as typology either at extension or at flow. The slipped mass can be included in the category of old slips, without being able to specify the generation to which it belongs (according to the model specified by Niculiță et al., 2016a). The obtained age gives information about the absolute age of the ancient landslides: 4th century AD, a period in which, from a climatic point of view, the warm Roman period is discussed (see section 6.1). Niculiță and others (2016a) and Niculiță et al. (2019c), indicated that the middle and new generations of old landslides are Roman and post-Roman.

Figure 15. The geomorphological context of the landslide from Breazu (Iași County).

C. The landslide complex from Cucuteni-Lețcani

The slope of the Bahluiului valley in the Bahlui-Voinești confluence area (Figure 16) shows a series of landslides that evolved retrogressively, generating a cornice at the top of the slope and a series of landslides from the category of old landslides (Niculiță et al., 2016a). Retrogressive landslides have landslide masses that have moved to the base of the slope, and the three generations of old landslides can be mapped.

Figure 16. The geomorphological context of the landslide from Cucuteni-Lețcani (Iași county).

In an open clay quarry at the base of the slope is visible the contact between a landslide body of the second generation and one of the generation the third, which covers it (Figure 17).

Figure 17. Continuity of the fossil soil (interrupted line) of the recent landslide from Cucuteni-Lețcani (Iași County); with a thin continuous line in the image above are shown overlapping plans in the sliding mass, and with the red rectangle the location of the sample.

On the sliding mass of the second generation sliding is developed a fossil soil, whose age minimum reveals the date of the event of the third generation of old landslides. The dating of this soil (Table 1) by the age of the humus, reveals the early medieval age of the second generation of ancient landslides, and by the age of the macrovegetals the late medieval / modern historical age of the landslides of the third generation of ancient landslides.

Figure 18. Location of the sample of the buried soil (red rectangle in the image on the top right) from the landslide mass of the recent landslide from Cucuteni-Lețcani (Iași County).

For obtaining samples in the context in which there are no natural or anthropogenic openings drilling rigs can be used in the mass of the sliding bodies. For this, an Eijkelkamp sampling piston system was purchased. It allows the testing with Edelman Auger and then with the sampling piston of sediment columns up to 5 m. Figure 19 shows the use of this piston in case of landslide Breazu. However, there are many areas that will be presented below, where the sampling depth of some fossil meadow soils requires sampling at depths greater than 10 m, even if morphologically they appear to be only 3-5 m thick. This is due to the pleasing of the riverbeds, after the landslide partially or totally covered the meadow. Degradation takes place both upstream and downstream, sometimes more strongly upstream, a logical situation taking into account the reduction of hydrological connectivity in sediment distribution. This taste, especially with fine deposits is post-Roman / medieval.

Figure 19. The use of the sampling piston to obtain samples from floodplain fossil soils Breazu (Iași county).

In addition to the performed data, sites with potential to be dated were identified (Figure 20 - Figure 29). Their spatial coverage shows that at least in the scenario of using meadow soils, covered by landslides, an extended Holocene chronology can be achieved. If we add the possible landslides with openings, which may cover the historical period, and any other relict landslides, the results obtained show the success of the method presented.

Figure 20. Strunga landslide (Iași county), a large event landslide with the potential to have a lower Holocene age; it barred the valley of the Lupul River, and was later incised by it.

Figure 21. The foot of Strunga landslide (Iași county), which was tested with the help of a 4 m deep ditch, but which probably has contact with the Lupului river floodplain, at over 10 m depth, so that could not be caught using manual drilling.

Figure 22. Detail of the Strunga landslide test ditch (Iași county).

Figure 23. Tăutești landslide (Iași county), which covers the floodplain of the Tăutești river; DEM LiDAR shading with 0.5 m resolution.

Figure 24. Landslide from Brăești (Iași County), from the Valea Sârbilor, covering almost the entire floodplain; DEM LiDAR shading with 0.5 m resolution.

igure 25. Landslide south of Bălțați (jud. Iasi) whose foot covers the local floodplain and it is incised by discontinuous ravines; DEM LiDAR shading with 0.5 m resolution.

Figure 26. Landslide north of Dădești, covering the Cucuteni river floodplain; DEM LiDAR shading with 0.5 m resolution.

Figure 27. Landslide covering the Moimești river floodplain, north of Vânători locality (Iași county); DEM LiDAR shading with 0.5 m resolution.

Figure 28. Landslide covering the floodplain of a tributary of the Lupu river northwest of Rediu (Iași County); DEM LiDAR shading with 0.5 m resolution.

Figure 29. Landslides that covered the major bed of the Brezila River, and which were subsequently incised, west of Stornești (Iași County); DEM LiDAR shading with 0.5 m resolution.

II.2 Use of dendrogeomorphology for the study of landslides

For recent landslides, dendrogeomorphology can be used in forested areas (Alestalo, 1971; Shroder, 1978, 1980; Braam et al., 1987), in order to analyze the growth rates of trees, and how they are affected by landslides to obtain information on their dynamics. Therefore, the area of ​​the Iași Metropolitan Area was selected (Figure 2), where recent landslides were inventoried, based on aerial photographs and the high-resolution LiDAR model (Niculiță et al., 2018). Based on this mapping, it was possible to outline an image of the temporal variability of the phenomenon, over three time intervals (see section 5). Based on them, areas from the Iași Metropolitan Area were selected, affected by landslides and subsequently reforested, where a clear chronology of reactivations can be established.
Dendrological samples were taken with the help of Pressler drills (Maeglin, 1979; Phipps, 1985 ; Jozsa, 1988; Grissino-Mayer, 2003; Gärtner et al., 2004; UWICER, 2017), with a diameter of 5.15 mm and lengths of 300 and 500 mm. For hardwood trees (oak, beech, ash, elm, acacia) a two-start drill was used, and for softwoods (linden, maple) a three-start drill was used (Grissino-Mayer, 2003). The diameters of the tested trees are between 30 and 80 cm, and the age between 30 and 100 years.
For the 8 areas studied, between 10 and 20 trees per area were tested, both trees affected by landslides and inclined downstream, as well as vertical trees in the vicinity (Cook and Kairiukstis, 1990). Attempts have been made as far as possible to choose trees that are representative of the landslide area in order to be able to argue the reactivation period (Lang et al., 1999). The advantage of the studied area and of the applied methodology was that there was a clear mapping of the landslide event, the age of the forest and the plantations being known. Trees on the side of the slip were also tested, showing the environmental conditions of the area, in order to validate the number of rings. Slow landslides such as those in the study area produce continuous displacements but at low rates after the onset of landslides (Denneler and Schweingruber, 1993). In some cases, the age of the tree was the period since the landslide, as the tree grew post-event, so some events were dated more accurately, and for others it was possible to indicate when they reactivated. br> The tested cores were left to dry for 2 to 3 days, after which they were glued on wooden boards and sanded until the growth rings were visible under a stereo-microscope. After grinding, the cores were scanned and the obtained images were introduced in the ImageJ application (https://imagej.nih.gov/ij/) where the measurements regarding the width of the growth rings were made. Statistical analysis and graphs were performed in R state (R Development Core Team, 2008) using the dplR package (Bunn 2008; Bunn et al., 2010, 2019).
The test was performed upstream (sample 1A) and downstream (sample 1B), obtaining rings affected by the gravity of the slope and rings unaffected by it. The core / ring upstream has the length / width L_am, and the downstream / width L_av.
Compression wood (Westing, 1965) or tension wood (Post, 2017) are used as a sign of shaft inclination, and the index growth eccentricity (Rozas, 2003) can be used to identify the periods in which reactivations occurred (Braam et al., 1987; Malik and Wistuba, 2013; Burkhalter et al., 2019). When the tree will tilt, due to the movement of its support, due to the reactivation of the landslide, the following processes take place (Shroder, 1980):
- the reaction wood appears (compression to softwood, and the tension hardwood);
- the growth rings will develop eccentrically, due to the suppression of growth in the upstream part and the release of growth in the downstream and side part;

Figure 30 Dendrogeomorphological test: top - tree inclined due to slipping, bottom - tree developed under normal conditions.

- if there are tears at the roots, the growth can be suppressed at the whole ring; if the movement stops and it continues to increase vertically,
- the interruption of the apical dominance of the main trunk and the formation of new shoots that will increase vertically from the inclined trunk. this is because the slides are mostly translational, in terms of movement, so the trees are not rotated upstream. Their inclination downstream determines, being deciduous (hardwood), the reduction of the downstream rings and the thickening of the upstream ones, with tension wood. In this context the growth eccentricity index (Ec) is calculated as follows:

(Equation 1).

Values ​​close to 0 indicate a concentricity of the growth rings (L_av = L_am), while values ​​of 100 would correspond to a maximum eccentricity, when L_av = 0. If L_am is less than L_av then this index is negative, indicating the lack of eccentricity growth.

Figure 31. Dendrologic core.

Figure 32. Core 1A – upstream inclined tree.

Figure 33. Core 1B – downstream inclined tree.

Figure 34. Core 2A – upstream normal tree.

Figure 35. Core 2B – downstream normal tree.

Figure 36. Interpretation of cores 1A (upstream) and 1B (downstream) and detail on growth rings.

Figure 37. The variation of the width of the upstream and downstream growth rings and of the eccentricity index, for cores 1A and 1B.

The analysis of the temporal frequency of landslide reactivation in the Iași area reveals the climatic influence (Figure 38), in the years with large amounts of precipitation, both with high intensity maxima, but also with seasonal and annual amounts taking place the most frequent reactivations. In forested areas the causes of landslides are generally natural, so climate control is important. The obtained results confirm the intervals obtained from the use of aerial photographs, but also give their resolution. However, they also show that aerial photographs do not have sufficient resolution to be able to extract quantitative information on process thresholds. That is why dendrogeomorphology is the method that should be used in Romania, to obtain these data, respectively the thresholds of precipitation amounts that trigger landslides, ideal for as long periods as possible, up to 100 years. It remains to be seen what areas are suitable for such a long series of time.

Figure 38. Absolute frequency of landslide reactivation (a) and climatic indices (b): black - maximum monthly value of 5 consecutive days of precipitation, red - maximum monthly value in 24 hours, blue - annual amount of precipitation.

II.3 Compiling the database with recent, historical and past landslides of the last 60-100 years and mapping them

In order to analyze the temporal frequency of landslides, a series of events were inventoried, the temporal classification of which it can be achieved at the level of period, decade, year or a better temporal resolution. In addition to the time attribute, in order to be included in the database, the extent of the landslide had to be identified on a series of cartographic sources (topographic maps, satellite images, aerial images, LiDAR). The major difficulty was finding all the identifiable elements, which was not successful for all the landslides, as the sources in which they were identified did not have the necessary details. The centralization of the data was chronophagous, the sources varying, from newspapers, scientific journals to risk assessment plans at county or commune level, geography treatises, general urban plans, geography works in the field of landslides, etc. The sources in which most landslides with temporal location were found are newspapers, these being the sources where the impact and damage caused by landslides is described. The accuracy of the identified elements can be questioned taking into account the fact that the main source of slip identification is represented by people not trained in the field. However, remote sensing sources make it possible to verify the veracity of the identifiable elements of landslides in most cases, with the exception of very old ones. The total number of landslides identified in the Moldavian Plateau is 1253, the time period it covers being 1600-2019, and the spatial distribution is not homogeneous (Figure 41). This database completes the database started by Niculiță et. al. (2017). The database should be considered incomplete, and more useful for assessing the damage caused by landslides, vulnerability and risk scenarios, and less for hazard and susceptibility, as it does not represent all landslides during that period, but especially those of magnitude. reduced, reactivations, which affected human society. The climate signal (Figure 40), but because the database covers several climate cycles so the interpretation of the conclusion that more events occur in spring than in summer remains to be validated in the future. The analysis of the periods of activity shows that landslides in the Plateau can occur suddenly in summer, at very high rainfall, while in spring the activation is done over several days, the activity can vary in intensity over several months. Winter events are related to periods of sudden warming, melting snow and precipitation, so although they seem unlikely in the context of climate change that would lead to higher temperatures and liquid precipitation in the winter season, an exacerbation of these phenomena is not excluded. Very often the landslides produced in spring are due to the overlap of wet springs, with autumns and winters rich in rainfall. Summer landslides can also occur by overlapping wet springs, continued with wet summer beginnings.
The typology is varied, but translational or rotational collapse-type landslides predominate quantitatively. The magnitude is generally small, possibly underestimated, because the reported data are not necessarily valid in the context of remote sensing data or do not allow a correct calculation of the magnitude (the affected surfaces are indicated rather than the slip surface). There are no casualties as a result of landslides in the Moldavian Plateau, and roads and homes are most commonly affected.

Figure 39. Absolute frequency per year of historical landslide events.

There are also interesting historical documents that attest to the effects of old landslides on buildings in the city of Iasi over time:
1. “203 - 25 march 1784, The parishioners of the Vulpe church give the priest Toader Băldeanul a place with two shops in the Muntenimea de Mijloc neighborhood in exchange for a place where the Vulpe church is to be rebuilt. ” . again in its place, I sat at the bargain and, at the reception of both parties, I made a change, …” Source: “Arh. St. București, Fond Bibl. Acad. Rom., Documente istorice, CLlll/200. Orig., hîrtie difolio (31.5 x 21,7 cm.), filigran, cerneală cafenie, o amprentă digitală.” (Caproșu, 2006)
2. “352 – 1739 (7247) march, 20, Iași, Grigorie Ghica, voivode, exempts M-rea Cetăţuia from all donations and engagements, and its polluters from certain donations in order to collect the amount necessary for the restoration of the collapsed wall and the cells of the monastery. Hrisov of the Citadel monastery, for its condition: Always longing for my lordship to count for the condition of the holy monasteries and for which what I knew was necessary I did not lack pity for us, as my lords testify at every monastery, .. Only from the condition of the place where this holy monastery is built by the happy lord, the late Duke leads the old man, setting down the hill, the wall has fallen for some time. Since my lordship could by no means suffer such a thing as that which was not only the fall of the wall, but in a short time only the church itself would have been endangered, and how many miles this monastery has from us, here is the income as we show. mai gios ...”. Source: “Bibi. Acad. Rom. - Bucureşti, Ms. rom. nr. 237, f. 448 v. - 449 r. Copie din 1743. EDIŢII: Bianu, Catalogul ms. rom., I, p. 510 (men\.); Iorga, St, şi doc., VI, p. 438, nr. 1651 (rez.); Codrescu, Uricariul, 11, p. 120 (rez. cu văleatul greşit: 7246, într-un doc. din 7260); Ghibănescu, Uricariul şi doc. laşi, în „Ioan Neculce", fasc. 7 (1928), p. 258 (rez. după Codrescu); Istrati, Condica Mavrocordat, III, p. 224-226, nr. 1444 (copia din 1743)”. (Caproșu, 2001)
3. The Galata Monastery in Vale or Galata de jos was affected by landslides between 1579 and 1582, being positioned at the base of the slope of Galata Hill, downstream of the current peak location; The current monastery was rebuilt after this episode (Grigoraş, 1943; Cârciuleanu, 1991; Ureche, 2017).
Absolute frequency on Monday of historical landslide events (where they were given for reconstitution).

Figure 40. The absolute frequency per month, of historical landslide events (where the date was given or it could be reconstructed).

The most frequent landslides were recorded in two urban areas, Botoșani (33 events ) and Iasi (50), and those with the greatest impact are those on:

Figure 41. Database of historical landslides: coverage at the level of administrative unit LAU2 (Communes + Municipalities + Cities).

- Țicău slope, Iași city, from April 12-13, 1942 (Macarovici, 1942) when they were 370 houses were destroyed and a large part of the inhabitants were displaced;
- Pârcovaci locality (Iași county), December 1996 when 97 households were destroyed, 400 people being affected and displaced (Rotaru and Răileanu, 2009) ; from the analysis of the remote sensing data (Figure 42 and Figure 43), the slippery area cannot be reconstituted exactly, but both on the field and on the remote sensing data elements can be observed that indicate deformations, without being able to delimit a very good event defined; this shows that at higher magnitudes the effects could have been even catastrophic;
- Todirel locality, Ciurea commune (Iași county), where after the reactivation of the cornice of a compound, old landslide there were destructions of houses (Figure 44-Figure 48);
- the Dângeni-Darabani railway, started in 1987, with a length of 53.4 km, extension of the CFR 608 line, with the number CFR 609, following to connect the city of Iași with Darabani, was built until Săveni (17.4 km), operated until 1994, but was affected by landslides (Figure 49-Figure 51) in 1992 at the entrance to Vlăsinești and other sectors, so that its exploitation was stopped and is in
- Aldești village, Berești-Meria commune (Galați county), where before 1960 reactivations of landslides, in a similar situation the ideas in Pârcovaci determined the relocation of the hearth of the village (Văculișteanu et al., 2019); the association of the ravines with the landslides in triggering the reactivations in this area is noticeable (Figure 54 and Figure 55).
- Cârlig village (Iași county), 1974-1975, where the reactivation of the scarp of an old landslide determined the relocation (Figure 56 and Figure 57).

Figure 42. Aerial view of the Pârcovaci landslide; the landslide in December 1996 is at the base of an old landslide.

An example of a landslide of magnitude 1, as an area, (after the magnitude curves considered by Malamud et al., 2004a, b) with a surface of approx. 2 ha, and which was started between 1910-1912, is the landslide in the center of the village of Glăvănești village, Andrieșeni commune (Iași county). This landslide has a very well preserved morphology (Figure 58 and Figure 59), being of the translational-flow type.
In addition to the landslides that can be mapped as events, localities were identified (Văculișteanu et al., 2019) where these phenomena created against the background of social and political vulnerability the relocation of the locality (Figure 60).

Figure 43. Topographic situation of the Pârcovaci landslide; DEM LiDAR shading with 0.5 m resolution.

Figure 44. Topography of the slippery area in 1999 in Todirel village, Ciurea commune (Iași county); DEM LiDAR shading with 0.5 m resolution.

Figure 45. Locația cornișei alunecării Todirel; imagine satelitară din arhiva Google Earth.

Figure 46. Detaliu pe teren a cornișei alunecării Todirel.

Figure 47. Detaliu de teren al efectelor alunecării Todirel: arbori înclinați.

Figure 48. Detaliu de teren al efectelor alunecării Todirel: bulhac.

Figure 49. Calea ferată Dângeni-Darabani (CFR 609) la intrare în Vlăsinești; se observă alunecările de teren care au afectat terasamentul; DEM LiDAR shading with 0.5 m resolution.

Figure 50. Calea ferată Dângeni-Darabani: alunecări de teren la intrarea în Vlăsinești; imagine satelitară din arhiva Google Earth.

Figure 51. Calea ferată Dângeni-Săveni, la ieșire din Vlășinești; DEM LiDAR shading with 0.5 m resolution.

Figure 52. Vatra părăsită a satului Meleșcani, comuna Dealul Morii Commune (Bacău County); aerial view.

Figure 53. Aldești village, Berești-Meria Commune (Galați County); aerial view.

The field investigations were carried out after the cartographic analysis, and did not always succeed in delimiting clear landslide events. This situation reiterates the idea that in the case of built-up areas, large-scale landslides are not needed to create significant damage and even the impossibility of housing, especially in the context in which these areas are underdeveloped (as is the situation in rural areas of the Moldavian Plateau, which are among the poorest areas in Romania and the European Union, so also the most vulnerable). The temporal framing of these events shows a greater share before the 1960s than after. The conclusion is interesting, but we believe that it has more to do with anthropic and politico-social aspects, than with a higher frequency of landslides in that period. However, the situation deserves further study, because it is clear that against the background of anthropogenic pressure, due to the increase of inhabited areas (expansion of the network of settlements after the individualization of Moldova and Romania), stabilized landslides have reactivated and where society does not it was resilient to the phenomenon, it had to leave the area, a situation that evolved well after the interwar period, amid modernization (Văculișteanu et. al., 2019).

Figure 54. Deserted Aldești village site (Galați county); satellite image from Google Earth archive.

Figure 55. Deserted Aldești village site (Galați county) and landslide topography; DEM LiDAR shading with 0.5 m resolution.

Figure 56. Deserted Cârlig village site(Iași county); satellite image from Google Earth archive.

Figure 57. Deserted Cârlig village site (Iași county) and landslide topography; DEM LiDAR shading with 0.5 m resolution.

Figure 58. Glăvănești; DEM LiDAR shading with 0.5 m resolution.

Figure 59. Glăvănești; aerial view.

Going by the idea that the “fresh” morphology of landslides indicates that they are very recent, 5821 landslide events were mapped (Figure 61) that can be attributed to the modern and contemporary period (post 1800).
Surroundings of Iasi were covered by forests in the medieval period (Giurescu, 1976), especially in the south (Iaşi-Bârnova Forest) and southwest (Căpoteştilor Forest), but also to the east (Bîc Forest), southeast (Bohotin Forest ) or north and northeast (Copou and Ciric Forests - Tufescu, 1932) which were cleared in the modern period as the city expanded from the river terrace of the Palace of Culture (Băcăuanu and Martiniuc, 1966) to the surroundings (Tufescu, 1932). In this context, we believe that the reactivations of ancient landslides and Holocene relics (Martiniuc and Băcăuanu, 1982), at the level of masses and cornices (Silion, 1965), while probably occurring in the Middle Ages, became more frequent after, when deforestation forests and human pressure intensified (“Galata din Vale” / “Galata de Jos” Monastery was affected by landslides in 1579 and 1582 - Grigoraş, 1943; Cârciuleanu, 1991; Ureche, 2017, later being affected by landslides and the Fox Church from Vale and the Cetățuia Monastery). The 1828 map made by the Russian Army (Rădvan and Ciobanu, 2019) is telling from the point of view of the lack of forest carpet on the slopes around the city, except for some areas where vineyards and orchards were planted.
Areas with landslide reactivations land are known for the surroundings of Iasi in the following locations: Copou Hill, the northeastern slope Țicău (1911, 1932-1933, 1934, 1940-1942, 1961, 1969-1970, 1984, 2017), the southern slope, the Păcurari neighborhood, the western slope of Mr. Șorogari (1969-1970), the northern slope of Mr. Galata (1932-1933, 1941-1942, 1960, 1970, 1971, 1973, 1974-1975, 1979), the western slope of Mr. Hook (1981), the northern slope of Mr. Cetățuia (1979-1980) and the north-western slope Păun Hill in the Bucium neighborhood (1973) reported by various authors (Macarovici, 1942; Silion, 1965; Băcăuanu, 1970; Palade and Martiniuc, 1971; Brişcan, 1980; Martiniuc and Băcăuanu 1982; Schram and others, 1977).

Figure 60. Localities affected by landslides in the Moldavian Plateau in the contemporary period (Văculișteanu et al., 2019).

Figure 61. Spatial distribution of recent landslides.

Figure 62. Russian map from 1828 (Rădvan and Ciobanu, 2019).

Lately, landslide reactivations have been reported in the village of Todirel (March 5, 1999), Munteni District, Botanical Garden, Seven People, Windmill. In addition to these areas, where the landslide mechanism has a strong natural component, there are several places where the landslide mechanism is strongly influenced by anthropogenic processes, especially along roads: on the communal road DC49 to Hadâmbu Monastery (from 2000 to 2017), on the banks of the river Bahlui (2015), on the county road DJ248D in Bucium (2000-2010) and along the national road DN24 between Păun and Poieni (2005-2009).
For the city of Iași a a geomorphological inventory was made by Necula and Niculiță (2017) and for Iași county by Niculiță et. al., (2017). The movement rates of some very slow landslides on the NE slope of Copou Hill, respectively Țicău were studied for the period 2014-2017 by Necula et. al., (2017). For the city of Iași and its surroundings, taking into account the availability in the archive of the Department of Geography of aerial photographs from several time sets (1950-1964, 1971-1986) was made an inventory of landslides in the metropolitan area of ​​Iaşi (Niculiță and others, 2018). We identified and mapped 518 landslide events (Figure 63). Most of the identified landslides are translational (51.5%). Rotational landslides and landslides are the other type of landslides, given the frequency (19.7% and 17%). Flows represent 11.8%. Current geological knowledge does not allow the identification of very clear relationships of the type of landslides with geological deposits, instead most events occur in areas with stabilized landslides, as reactivations of the cornice or the main body. Translational landslides are more common on old and relict landslides, but flows are also present. Collapse-type rotational slips and flow-slips are most common at cornices, as are leaks. Some of the landslides that were triggered before or after 1964 and before 1984, were leveled after 1970 by anti-erosion measures taken in the study area, so they do not appear in the LiDAR dataset, being visible only on aerial photographs.
The magnitude of the identified landslides is small (less than 140,000 m²), below what is considered in the literature magnitude 1 (Malamud et al., 2004a, b), their length does not exceed 700 m and they are generally less than 50 m wide. -100 m (Fig. 7). The shape of the frequency curve is similar to that of landslide inventories triggered by specific events, a situation that allows us to consider this landslide inventory as representative of current conditions in the study area and be usable in modeling and validating susceptibility. to landslides. The low magnitude and the fact that almost all the identified landslides took place outside the populated areas show that the landslides do not represent a real daily threat to the population of the Iasi Metropolitan Area, but the situation could change in the future, having in view of the expansion of constructions (Iaţu and Eva, 2016; Doru, 2018) and global climate change.
There are some exceptions, several areas being known for frequent reactivations: Copou hill northeast (Țicău and Sărărie area), Păcurari, Aurora, Șipoțel, Brîndșa, Galata, Cetățuia, Cârlig, Todirel. A few notable exceptions have generated population displacement over the last 100 years and continue to pose a real threat to the remaining homes. Given that the Iași Metropolitan Area is constantly expanding the built area, modeling the susceptibility to landslides (Necula and Niculiță, 2017) should be considered for planning purposes, because the new built area will cover the territories where these landslides Small-scale landslides are common.
There is a strong time pattern, with most landslides occurring between 1956 and 1984 (74%). Landslides that were triggered before 1956, but probably not before 1890-1920 (because the disturbances are not present on topographic maps) represent 16%, while those triggered after 1984 represent 10%. The period 1960-1990 is known as a wet period, compared to the period after 1990, which is considered a dry period. The future rainy season could increase the frequency of landslides in areas that are considered stable today.
Preconditioned landslides identified are monoclinic structure, escarpment structure and lithology (sandstone intercalations), climate and land use and Niculiţă, 2017a). The average annual precipitation increases in altitude, from Iaşi (102 m d.MN -> 550 mm) to Bârnova (395 m d.MN -> 770 mm), mainly due to the orographic precipitations induced by the movement of the western air masses over the Central Plateau Moldovan (Roe, 2005; Mihăilă, 2006; Minea, 2012; Pelin, 2015). In the southern part of the study area, the forest is dominant, while in the northern part of the study area, agricultural fields and pastures are dominant. In the central part, in the municipality of Iași there is a high density of built-up areas (Doru, 2018). precipitation and land use changes. The variation of precipitation in the study area was mainly related to the increase in precipitation in May-July compared to August-October, in 1891-1920, 1920-1935, 1940-1953, but especially after 1960, until 1991 (Pelin , 2015). The most frequent duration of consecutive years with excess rainfall is 2 years (Mihăilă, 2006). In the last two centuries, anthropogenic pressure has increased, through deforestation, agricultural fields, orchards, vineyards and settlement expansion (Doru, 2018). Precipitation variability and land use changes have especially affected the stability of Holocene landslide ledges, where at the contact between the permeable river terrace and loess deposits with impermeable silt and mudstones important aquifers with cornice drainage develop (Macarovici, 1942; Silion; 1965; Palade and Martiniuc, 1971; Brişcan, 1980; Martiniuc and Băcăuanu 1982; Schram and others, 1977). The saturation of the materials at the base of the cornices and of the landslide masses generated most of the reactivations and also controls the type of landslide. Landslides under forests are generally small and disturb the forest only in the area of ​​the cornices, which is not well stabilized by trees, because it is almost vertical, although especially in areas where anthropogenic disturbances occur landslides have been triggered. important (the event at the Faculty of Horticulture - Palade and Martiniuc, 1971, and the one on Ursulea Street). Areas that are recently deforested have often been affected by landslide reactivation.
Triggers are mainly related to the intensity and amount of precipitation, especially during summer or spring and after previous rainy years or autumn / winter, possibly anthropogenic interventions that destabilize hydrology and hydrogeology. Storms and melting snow are the main triggers for recent landslides in the study area. The maximum monthly precipitation in the study area is between 291.8 mm (Iași) and 368.6 mm (Bârnova), while the maximum amount of precipitation of 24 hours is between 136.7 mm (Iași) and 167.9 mm (Bârnova) according to Mihăilă (2006) and Minea (2012). The earthquakes of the 19th century (1940 and 1977) were not directly associated with landslides, but are probably a preparatory factor.
Database with the 518 landslide events in Iași County, which happened in the last 100 years is supported by historical data, remote sensing data and field evidence providing a complete picture of the typology and morphology of landslides, conditional factors, preparers and triggers of landslides, the magnitude of landslides and their temporal evolution, the immediate effects on people and infrastructure and the implications on future human activity in the area.
Among the events studied, those on the northern and northeastern side of Copou Hill, in the area of ​​Iași, is one of the most interesting cases of landslide reactivations in the last 100 years, with several possible future reactivation events and which generated the greatest damage, fortunately without the loss of human life. While some of the landslides presented have affected human settlements and infrastructure, most are cases where landslides have occurred outside settlements and infrastructure, but it is expected that the expansion of the built-up area within metropolitan borders will lead to us. reactivation. Also, in the event of an increase in the amount of precipitation, the frequency of landslides could also increase.
Landslide inventories that describe events in detail, their spatial and temporal location, their causes and effects are very important for modeling and validation of landslide susceptibility usable in hazard estimation and for assessing vulnerability scenarios. This database and its possible extension to include several events are of crucial importance for modeling the danger of landslides and the risk for the Iași metropolitan area.

Figure 63. Inventory of recent landslides in the Iasi Metropolitan Area (Niculiță et. al., 2018)

The 1955/1998 order issued by the Ministry of Waters mentions in Art 2. that “Areas exposed to natural risks .. with priority: landslides,… - are delimited, according to the law, by decisions of the county councils, based on specific studies and with the opinion of the specialized bodies of the public administration, in order to establish the measures for the prevention and mitigation of the effects of the disasters and the restriction, as the case may be, of the construction authorization. ”. Art. 3 mentions: “(1) The identification and inventory of the areas where landslides have occurred shall be carried out by drawing up identification sheets, according to the model presented in annexes no. 1 and 1a) to this order, and by positioning on the physical-administrative map of the county.
...
(3) The general directions of urbanism, landscaping and public works within the county councils, respectively of the General Council of Bucharest, in collaboration with local councils in the affected localities, county cadastre, geodesy and cartography offices, decentralized public services of line ministries, county civil protection inspectorates, as well as research institutes, design and higher education will draw up the documents provided in par. (1) and (2). ”
ART. 4
The county councils and the local councils, according to their attributions according to the law, will complete and, as the case may be, will update the urbanism and spatial planning documents with the chapter "Areas exposed to natural risks", according to the provisions of this order. br> ART. 5
The county commissions, respectively the Bucharest Municipal Commission for Disaster Protection will set up the databases at county level and will monitor the actions regarding the identification and inventory of areas exposed to natural risks, as well as the establishment of measures for disaster prevention and mitigation. ”<

The methodological norms published in 2003 (Decision 382/2003 of the Romanian Government) resume the issue, which is detailed with the following components:
- spatial planning and urban planning documentation for natural risk areas there must be in the spatial planning plans and in the urban plans;
- at the county level there must be the County Study of natural risk factors, document with written documents and natural risk maps;
- at the county level there must be a local study of natural risk factors, a document with written documents and natural risk maps;
- Art. 9 mentions content The nature of these studies includes the county study and the local study of natural risk factors include: a) elements of general information on risk factors; b) description of each natural risk factor: definition, location, extent, effects on the natural and built environment, effects on the inhabitants; c) classification and mapping of the existing natural risks on the territory of the county or of the basic administrative units. "; data (from studies and in the field), and the second for writing written and drawn pieces.
Spatial planning documentation for natural risk areas must contain:
- “A. Diagnosis - the main problems resulting from the analysis of the existing situation regarding natural risks are analyzed and will be structured as follows: 1. Natural environment / environment: identification, definition of natural risk areas and causes of disasters:… b) landslides: atmospheric precipitation which can cause the reactivation of old landslides and the appearance of new landslides, the erosion of running water with permanent action at the base of slopes, the action of groundwater, the action of frost and thaw, the action of earthquakes that reactivate old landslides or trigger landslides on primary landslides. their; abusive deforestation of plantations and forests, which triggers the energy of the slopes. ";
-" 2. Typology of natural risk phenomena:… c) landslides: assets, which take place after the onset of a primary landslide; reactive, which are triggered but have periods of stability and calm; inactive, which can be latent and can be activated at any time; abandoned, in which the causes of production have been removed; stabilized by remedial methods ”;
- "B. The network of localities, the technical infrastructures of the territory and the activities affected by natural risks - the risk of disasters and / or their effects, the delimitation and hierarchy of areas are analyzed and will contain: 1. The delimitation and hierarchy of natural risk areas - is based on maps of natural risk:… c) landslides: according to the production potential, respectively areas with low landslide potential, areas with medium landslide potential, areas with high landslide potential. ";
-" 2. The effects of natural hazards:… c) landslides: affected objectives - technical-municipal networks, bridges, footbridges, roads, railways, agricultural areas, etc. ”;
-“ C. Development strategy - formulate proposals aimed at preventing, mitigating / eliminating and / or accepting natural risks, in accordance with the development objectives of spatial planning documentation, and will be structured as follows: 3. Landslides: a ) actions regarding the arrangement of the territory with risk of landslide by afforestation, crop change, changes in land use, etc .; b) actions regarding the fight against landslides through specific works; c) the need to conclude insurance agreements; d) change of land use. ".
Urban planning documents for natural risk areas must contain:
-" I. General urban plan (1) A. The current stage and urban development - the main problems resulting from the analysis of the existing situation regarding natural risks are analyzed and will be structured as follows: 1. Natural environment: areas exposed to natural risks - identify and define existing natural hazards and causes of disasters:… c) landslides: atmospheric precipitation that can cause the reactivation of old landslides and the appearance of new landslides; erosion of running water with permanent action at the base of the slopes; the action of groundwater; the action of frost and thawing; the action of earthquakes that reactivate old landslides and trigger primary landslides; excavations carried out on the slopes or at their base; abusive deforestation of plantations and forests, which triggers the energy of the slopes. ";
-" 2. Typology of phenomena:… c) landslides: active, which take place after the onset of a primary landslide; reactive, which are triggered but have periods of stability and calm; inactive, which can be latent and can be activated at any time, abandoned, in which the causes of production have been removed, stabilized by remedial methods. ";
-" (2) B. Intra-urban, urban activities and equipment: risk of disasters and / or their effects, delimitation and ranking of areas. 1.Effects:… c) landslides: affected objectives - technical-municipal networks, bridges, footbridges, roads, railways, urban and non-urban areas. ”;
-“ 2. Delimitation and ranking of areas according to natural risk maps:… c) landslides: according to production potential, respectively areas with low landslide potential, areas with medium landslide potential, areas with high landslide potential. ";
- “(3) C. Regulations specific to natural risk areas: 3. Areas affected by landslides: a) establishing the urban limit and the land use according to the geotechnical and hydrogeological conditions established by specialized substantiation studies; b) the establishment of the temporary construction ban in areas where landslides have occurred, until the elaboration of specialized documentation; c) the establishment of the definitive construction interdiction, as the case may be; d) promotion of programs, studies and projects regarding concrete measures to stop the landslide phenomenon (afforestation, slope consolidations); e) specifying the basic conditions of location and conformation of constructions and arrangements depending on the potential for landslides; f) improving / replacing and even diverting the technical-municipal networks located in areas with high potential for landslides; g) informing the population on the risk of landslides, as the case may be, by degrees of potential landslides; h) decommissioning of productive units with a high degree of pollution and danger, located in areas exposed to landslides; i) demolition of the built fund from the areas with high landslide potential and its relocation on the public utility land reserve. ”;
-“ II. Zonal urban plan (1) A. The current stage and urban development - the main problems resulting from the analysis of the existing situation regarding natural risks are analyzed and will be structured as follows: 1. Natural environment - identification of areas exposed to natural risks, definition of existing natural risks and causes of disasters:… c) landslides: atmospheric precipitation that can cause the reactivation of old landslides and the appearance of new landslides, the erosion of running water with permanent action at the base of slopes, the action of groundwater, the action of frost and thaw, the action of earthquakes that reactivate landslides, old landslides executed on or at the base, the abusive deforestation of plantations and forests, which triggers the energy of the slopes.';
- “2. Typology of natural risk phenomena:… c) landslides: assets, which take place after the onset of a primary landslide; reactive, which are triggered but have periods of stability and calm; inactive, which can be latent and can be activated at any time, abandoned, in which the causes of production have been removed, stabilized by remedial methods. ";
-" 3. The effects of natural risk phenomena on constructions and municipal equipment:… c) landslides: affected objectives - buildings, technical-municipal networks, bridges, footbridges, roads, railways, urban and extra-urban areas. ”;
-“ 4. Delimitation and ranking of natural risk areas - according to natural risk maps:… c) landslides: according to production potential, respectively areas with low landslide potential, areas with medium landslide potential, areas with high landslide potential. ";
- “(2) B. Urban regulations specific to natural risk areas: 3. Landslides: a) delimitation of areas exposed to landslides, with total or temporary ban on construction until the elaboration of some documentation, specialized studies ; b) the delimitation of the areas exposed to the risk of landslides, with the differentiation, as the case may be, on degrees with different landslide potential; c) specifying the conditions of location and conformation of the constructions, construction system, maximum regime of allowed height, constructive positioning in relation to the level curves, POT; d) defining the means of land stabilization (plantings, reinforcements); e) micro-zoning of safety criteria based on geotechnical and hydrogeological studies. ”;
-“ III. Detailed urban plan (1) A. Existing situation - the main problems resulting from the analysis of the existing situation regarding natural risks are analyzed and will be structured as follows: 1. Natural risk assessment: - identification, definition of natural risks and causes of disasters:… c) landslides: atmospheric precipitation that can cause the reactivation of old landslides and the appearance of new landslides, the erosion of running waters with permanent action at the base of slopes, the action of groundwater, the action of frost and thawing, the action of earthquakes that reactivate landslides , excavations carried out on or at the base, the abusive deforestation of plantations and forests, which triggers the energy of the slopes. "; Typology of phenomena:… c) landslides: active, which take place after the onset of a primary landslide; reactive, which are triggered but have periods of stability and calm; inactive, which may be latent and may be activated at any time, abandoned, in which the causes of production have been removed, stabilized by remedial methods. ";
-" 3. Effects on the built fund:… ​​c) landslides: affected objectives - buildings, roads, bridges, footbridges, technical and municipal networks, loss of life. ”;
-“ (2) B. The specific regulations concern the relationship between natural risks and the level of permissiveness and urban constraints on built volumes and facilities. 3. Landslides: a) delimitation of areas exposed to landslides, with total or temporary construction ban until the elaboration of some documentations, specialized studies; b) the delimitation of the areas exposed to the risk of landslides, with the differentiation, as the case may be, on degrees with different landslide potential; c) specifying the conditions of location and conformation of the constructions, constructive system, maximum regime of allowed height, constructive positioning in relation to the level curves, POT; d) defining the means of land stabilization (plantings, reinforcements); e) micro-zoning on safety criteria based on geotechnical and hydrogeological studies ".

Associated with this sheet is a list of definitions: Type:
- Primary landslide - landslide produced in massifs unaffected by previous displacements (sites unaffected by previous landslides)

- Reactivated landslide - landslide produced along some pre-existing subsidence surfaces (sites affected by previous landslides).
- Rock - rocky material, intact or cracked, which is in the original place of formation before the landslide. small particles (> 80% particles smaller than 2 mm).
- Detritus / Grohotis - fragmented material with a high content of coarse particles (20 - 80% particles> 2 mm).
- Collapse - detachment of material from a strongly inclined slope relative to the horizontal, along a surface, along which the tangential displacements are very small or zero (figure 1.1).
- Overturning - displacement by rotation towards the outside of the mase de m around a point below the center of gravity of the displaced mass (Figure 1.2). relatively thin shear bands (figure 1.3).
- Extension - displacement by extension of a mass of cohesive material or rock, combined with a general vertical displacement of the fractured mass within a weaker base material (figure 1.4).
- Flow - continuous movement in space, similar to flow of a viscous liquid (figure 1.5).
Causes:
- Preparatory causes - causes that, over time, have contributed to bringing the slope to a limiting situation of stability.
- Triggering causes - causes which, acting for a relatively short period of time, have contributed to bringing the slope from the potential-unstable situation to the active-unstable situation.
- Field conditions - refers to the type of material (plastic, sensitive, collapsible, cracked, shear, etc.) and the existence of discontinuity surfaces (systolic, cleavage, faults, sedimentation contacts, etc.). The ground conditions cannot have a triggering role in the production of landslides.
- Geomorphological processes - processes of above-ground or underground erosion, of mechanical relaxation following the melting of glaciers, of volcanic activity etc. intense and / or prolonged, rapid melting of snow, earthquakes, repeated cycles of frost-thaw or swelling-contraction, etc.
- Anthropic processes - excavations on the slope or at the foot, loading on the slope or ridge, rapid descent of the water level in the retention basins, irrigation works, faulty maintenance of the underground water supply network or drains, removal of vegetation, open or underground mining works, vibrations produced by traffic, equipment, etc.
Remedial measures :
- Geometry modification - unloading of active areas and loading of passive areas of landslide by excavation operations and, respectively, by filling works

- Drainage - ditches, trans ee drains, wells, horizontally drilled drains, tunnels and drainage galleries, vegetation planting, etc.
- Support works - structural works, dimensioned to take over the thrusts exerted by the sliding table (weight support walls, made of reinforced concrete , gabions, piles, columns, caissons, cast-in-the-ground walls, reinforced earth retaining walls, granular countertops, erosion protection foot walls, rock mass retention nets, collapse attenuation or stop systems in rock massifs, etc.).
- Internal reinforcement works - works consisting of reinforcement elements extending from the surface of the slope within and beyond the limits of the potential or active slippery massif (micropiles, anchors, lime columns cement, soil nailing, injections, heat treatment by burning or freezing, etc.). ”
It can be seen from the presented legislation that the activity of inventory of landslides The assessment of the damage caused by them is very important, both from a practical point of view and from a legal point of view. Unfortunately, we do not know if after 1990 the authorities took this activity seriously, because this information does not appear in the form of public information. A series of very cryptic information appear in the studies carried out for the urban documentation, but often being insufficient to show the true extension of the landslides in the respective areas. Such an approach arises from the fact that there is probably not enough spatial information or expertise in this area, both at the level of the authorities and at the level of the economic agents carrying out those studies. To help the authorities, we have created a web page: http://www.geomorphologyonline.com/alunecari, where you can fill in a landslide identification form in order to create a public database.

II.4 Evolutionary model of landslides in the Moldavian Plateau

In the central part of Romania (Transylvanian Depression) there are a number of dated landslides, using organic sediments from lakes produced upstream by the dams of the valleys by landslides: Măgheruș Valley - with landslide events at ~ 17730 ± 165 cal BP and ~ 15 300 kcal BP (Lascu et al., 2015) or of lakes formed on landslides: the Tăul senza Fund peat bog on the Pădureni landslide was dated to 1820 ± 30 y BP (Gârbacea et al., 2015).
In the Romanian Carpathians there are also several dated landslides related to the lakes formed on valleys upstream of the dam: landslide Bolătău (23 ha, 9 million m³ Mîndrescu et al., 2010) whose age can be constrained to the period 6.8 - 7 ka BP (Mîndrescu et al., 2016), the 950-year-old Iezer landslide (Florescu et al., 2017), and the landslide which led to the formation of Red Lake (22.5 ha, started in 1837-1838 with reactivations in 1953-1959, 1978-1979, - Ilinca and Gheuca, 2011). Similar ages were obtained in the Czech Carpathians of the Flysch by Pánek et al. (2007) for landslides that barred the valley to form lakes.
In the Western Carpathians Hradecký et al. (2010) and Pánek et al. (2014) determined the climatic variability of landslide activity starting with Older Dryas and continuing in Allerod, Boreal, Atlantic, Subboreal, Subatlantic and in the last 100 years. A similar model was argued by Niculiță et. al., (2016a) for the low area east of the Carpathians, with continuous activity in the Lateglacial and throughout the Holocene (Niculiță et al., 2016b). Usually pre-Holocene landslides are identifiable only from deposits, their morphological signature being missing (especially in the mountainous area), but there are notable exceptions in the hilly area of ​​Central and Eastern Europe (Pánek et al., 2008, 2013 ; Pánek, 2015). In this case, the Costești landslide has both deposits and a morphological expression, although quite low, it is the oldest landslide in Romania (pre 45 ka BP).
From the accumulation of archaeological evidence (Niculiță et al., 2016a,b, 2019c) and relative dating with absolute dating show that ancient or relict landslides may be lower Holocene age (Atlantic period) or in some cases Upper Pleistocene (Lateglacial), as is the case in other hilly areas of Europe (Van den Eeckhaut et al., 2011). The climate was initially cold and dry in the Lateglacial, then hot and humid, so that the Lower Holocene returns to excessively wet periods (in the Bukovinka cave - on the left side of the Prut valley north Cuzlau, which is the closest proxy, the Lateglacial is known for frequent soil disturbances and the Lower Holocene due to the lack of deposits showing an increase in erosion). Such a scenario would favor landslides of extreme magnitudes triggered (Pánek, 2015b) by the LGM incision of the river network, the lack of forest vegetation and wetter periods. Given the situation of the last wet period of the '70s and' 80s, an increase in the average annual amount of precipitation by 100-200 mm is sufficient to increase the frequency of landslides (Mărgărint and Niculiță, 2017a; Niculiță et. al., 2017a). The intense population from the Chalcolithic period, from the Holocene (Atlantic) Climate Optimum, when the climate was warmer, but possibly dry, with excessively wet periods could show a decrease in landslide activity. During this period, inaccessible sites created by relict landslides were heavily used as sites of defense by ancient populations.
Old landslides occurred over a period ranging from the Atlantic to the Subboreal and Subatlantic. It is known that the end of the Atlantic period shows climate change, which has also influenced human civilizations. The other cyclical disturbances that occurred after 6 ka BP may be the trigger for different generations of old landslides. They also affect the Thracian-Getic cities, but also the medieval ones, a situation that shows that their last generation happened even after 2.5 ka BP, a period in which the current vegetation began to develop. In this context, recent landslides are only 200-300 years old and have emerged under the influence of deforestation and the cold and wet periods of the post-medieval period (Emandi, 1979).
Regarding the frequency of landslides, it is not yet clear. can create curves with resolutions similar to those in the Western Carpathians or Apennines (Pánek, 2019), but a first low-resolution curve has been obtained for a hilly area (Figure 64 J).
Geophysical investigations of complex landslides in Băiceni, together with the knowledge gathered during the creation of the inventory and the validation on the ground, make us argue the following model of evolution of landslides (Figure 65):
(i) large incipient landslides, now considered as relics < br> (ii) after the Holocene Climate Optimum, different wet periods triggered old generations of landslides that reactivated landslide bodies and relic ledges, generating a predominant retrogressive mechanism of landslides. it is land and kept the cornices steep, exposing the geological stratification and generating the multilayered stratigraphy of the slope deposits;

Figure 64. Synthetic representation of the archeology, climate and landslide activity in the Moldavian Plateau: (A) chronology of prehistory and history (synthesized by Niculiță et al. 2016a with subsequent modifications after Niculiță et al. 2018; 2019c, (B) archaeological cultures (synthesized by Niculiță et al. 2016a, (C) Blytt-Sernander classification system (Schrøder et al. 2004 adapted for Romania by Tămaş et al. 2005) (B – Bølling, OD – Older Dryas, A –Allerød, YD – Younger Dryas, PB – Preboreal, BR – Boreal, SBR — Subboreal, HCO – Holocene Climatic Optimum, SA – Subatlantic, RWP – Roman Warm Period, MCO – Medieval Climatic Optimum, LIA – Little Ice Age), ( D) wet / dry periods after paleoclimatic reconstructions in Romania after Rădoane et al. 2015, Rădoane et al. 2017, Tămaş et al. 2005, Feurdean et al. 2008, Onac et al. 2002, Magyari et al. a. 2013 and Braun et al. 2013, (E) hot / cold periods after paleoclimatic reconstructions in Romania after Tămaş et al. 2005, Feurdean et al. 2008, Onac et al. 2002, (F) and ( G) the activity slips in the studied sites (numbered according to Figure 1); (H) probability distribution of landslides in the Western Carpathians (dark green) and Apennines (light green) after Panek, 2019, using radiocarbon data and ellipses other methods; (I) absolute slip data obtained by radiometric dating; (J) the proposed model; the Pleistocene-Holocene boundary is taken over after Gheorghiu et al. 2015.

(iii) after the medieval period, the cold and wet periods generated recent landslides;
(iv) the last generations of old landslides and recent landslides caused the destruction of mounds, and (v) the magnitude of landslide events has so far decreased, both because of the decrease in climate variability and because the cornices and slope deposits are much more susceptible to reactivation than to large-scale events. This pattern of temporal evolution has generated complex landslides, which sometimes cover entire slopes of the Moldavian Plateau a few kilometers wide, and are areas with continuous landslides in the Holocene and where recent reactivations predominate (Mărgărint and Niculiță, 2017; Necula et al., 2017).

Figure 65. Section schematic through a steep slope, affected by the retrogressive model of landslides in the Moldavian Plateau.

As a general observation for our inventory of landslides, we can say that rotational landslides are not so common as the translational ones, although the rotational-flow and the rotational ones of collapse type are the most spectacular in the topography. Presence of steep slopes on the monoclinic structure with an alternation of mudstones and sands, sandstones and limestones, where the slopes are mainly anaclinical (with steep, normal or lateral escarpments, Meentemeyer and Moody, 2000) on the northern or orthoclinic foreheads on the western ones or eastern, generates the great extension of translational landslides. These translational events, doubled by rotational events and flows, induced by lithological situations (loess and compact sands), over time generate an overlap of slippery, eroded and partially evacuated masses, which today are presented as complex topographies stretched in lateral extension, even on kilometers of steep slopes (Mărgărint and Niculiță, 2017a). If landslides are superficial and develop in a retrogressive manner, the topography of the slopes will be dominated by continuous lateral steps under the influence of stratification traces that intersect with the surface with the surface, generating a similar topography, especially in the cornice area of ​​landslides. of complex land. This topography determined Martiniuc and Băcăuanu (1961) and atheists (Barbu and Stănescu, 1977) to wrongly assume that these landslides are deep or rotational, possibly in blocks. Traces of stratification can sometimes be traced for several kilometers, with a morphological signature even on slopes unaffected by landslides and are interrupted only if rotational landslides or flows develop, covering the stratification with their masses.
This general model of landslides in the Moldavian Plateau is very similar to other regions with monoclinal geological structure, as in Franconian and Svabian Alb, Germany (Terhorst and Kreja, 2009; Jäger et al., 2013; Schwindt et al., 2016) or Crimea (Panek et al., 2007).
Adding 702 inventoried and relatively dated landslides using archaeological sites (Niculiță et al., 2019) to the 509 landslides inventoried in Niculiță et al. (2016a) an inventory of relatively dated landslides was obtained containing 1211 landslides: 118 very old (relics), 627 old and 444 recent. The area-based frequency-magnitude curve for each relative age category (Figure 66 - Niculiță et al., 2019) is similar to other curves in the literature. Although incomplete, especially due to the lack of small landslides, which disappear most morphologically, it is clear that these relative age categories follow distributions related to a category of triggering events (as shown by internationally displayed inventories in Figure 66). This makes the obtained inventory reflect by categories probably at least the effect of the climate from the periods in which they were integrated. Relic landslides match the magnitude 6 distribution (blue line), old landslides with magnitudes 4 to 5 (dark green line) and recent landslides with magnitude 4 (red line), showing a decrease in magnitude over time. . This evidence of the decrease in magnitude strengthens the conclusions from Niculiță et al., (2016a) regarding the validity of the landslide delimitation criteria and the landslide inventories obtained in representing the temporal events of landslides. Moreover, the landslide inventory of the last 100 years, created for the Iași metropolitan area follows the same trend of distribution (Figure 67), reflecting the triggering effect of the climate of this period, but at a much lower magnitude, so we can conclude that at a coarse resolution the relative age categories, confirmed by radiocarbon dating are:
- Fossil landslides - Pleistocene;
- Very old landslides (relics) - Lower Holocene;
- Old landslides in May many generations - Middle and Upper Holocene;
- Recent landslides - Anthropocene;
- Very recent landslides - the last 100 years.
The empirical approach presented in Niculiță (2020) is based on the assumption that future climate change influenced of people will generate / will intensify a wet period (part of the natural cycle or not), similar to the period 1960-1990, which in northeastern Romania at least, generated an increase in the frequency of landslides eren (Pujină 2008; Mărgărint and Niculiță 2017a). Although the time forecast for this new wet period is uncertain, at least one model that fits well with historical precipitation data shows that this period will begin in 2030 or later. Another uncertainty is the intensity level of this new wet cycle. Climate change models show that it will be at least as large or even larger than the historical one. In the landslide inventory created, the Iași Metropolitan Area (Niculiță et al., 2018), the threshold value of 100 mm in 24 hours generated landslides. Climate predictions show that these values ​​will be reached and exceeded 3 to 5 times by 2070. The maximum value of precipitation in 24 hours in the ECA & D climate data set in Iasi was 136.7 mm. This value is similar to the maximum value indicated by the most likely climate change scenario (Figure 68).
Assessing the uncertainties regarding both climate change and landslide hazard is an important issue and should be studied (Bonnard et al. .a., 2008; Gariani and Guzzetti, 2018). In this regard, it is necessary to model the susceptibility to landslides. To mitigate the possible effects of increased landslide risk due to climate change, susceptibility assessment must be used in spatial planning (McInnes et al., 2007). Vulnerability must also be assessed to plan best practices for reducing it.

Figure 66. Magnitude-frequency time curve for various inventories around the globe (Malamud et al., 2004a), for the inventory in the Moldavian Plateau (Mărgărint and Niculiță, 2017a), with emphasis on the inventory of relatively dated landslides (very old, old and recent) by associating with archeological sites (Niculiță et al., 2016a, 2019).

Both hazard and vulnerability to landslides must be based on scenarios. The results obtained in this project show several scenarios:
- the magnitude of the events is smaller and smaller, but their increase is not excluded, either due to climate change or the extended anthropogenic impact;
- the most sensitive areas, when landslides reactivate are represented by the cornices and the base of old or recent landslides, especially if the anthropogenic pressure increases in these areas;
- the relatively high share of landslides in the studied area (approx. 20% from landslides covered by landslides of various ages), makes it possible for any extension of the built-up area to overlap with stabilized landslides, so this situation must be considered in planning;
- landslides in the Moldavian Plateau do not generate loss of life, but induce effects on quality of life, through the damage it generates in terms of living space and infrastructure.

Figure 67. Magnitude-frequency time curve for various inventories around the globe (Malamud et al., 2004b), for inventories from the Moldavian Plateau (Mărgărint and Niculiță, 2017a; Bejenaru and Niculiță, 2017), with emphasis on the landslide inventory of the last 100 years from the Iași Metropolitan Area (Niculiță and others, 2018).

Figure 68. Climate forecast regarding a series of precipitation indices until 2070 according to the climate model SMHI.MPI-M-MPI-ESM-LR in the RCP 4.5 scenario (stabilization at 4.5 W / m² until 2100, through reduction measures) (Niculiță, 2020).

Figura 69. Forecasted differences between 1971-1990 (ROCADA - Dumitrescu and Bîrsan, 2014) and 2030-2050 (climate model SMHI.MPI-M-MPI-ESM-LR) for average annual and maximum precipitation in 24 hours (Niculiță, 2020).

III. Quantifiable scientific contributions of the project

Articles in ISI journals

Văculișteanu Georgiana, Mărgărint Mihai Ciprian, Niculiță Mihai (2019) Natural hazards and their impact on rural settlements in NE Romania – A cartographical approach. OpenGeosciences, 11(1), 765-782.DOI

Niculiță Mihai, Mărgărint Mihai Ciprian, Cristea Alexandru Ionuț (2019) Using archaeological and geomorphological evidence for the establishment of a relative chronology and evolution pattern for Holocene landslides. PLoS ONE, 14(12), e0227335.DOI

Mărgărint Mihai Ciprian, Niculiță Mihai, Németh Alexandra, Cristea Alexandru Ionuț, Doru Silviu Costel (2021) The reconstruction of an abandoned historical reservoir network in a continental temperate climate region using a multi-method approach. Applied Geography, 130, 102447.DOI

Necula Nicușor, Niculiță Mihai, Fiaschi Simone, Genevois Rinaldo, Riccardi Paolo, Floris Mario (2021) Assessing Urban Landslide Dynamics through Multi-Temporal InSAR Techniques and Slope Numerical Modeling. Remote Sensing, 13(19), 3862.DOI

Mărgărint Mihai Ciprian, Niculiță Mihai, Roder Giulia, Tarolli Paolo (2021) Risk perception of local stakeholders on natural hazards: implications for theory and practice. Natural Hazards and Earth System Sciences, 21, 3251-3283.DOI

Articles in indexed journals

Niculiță Mihai, Stoilov-Linu Valeriu, Necula Nicușor (2018) Recent landslides from Iași Metropolitan Area. Revista de Geomorfologie, 20, 90-101. DOI

Books

Niculiță Mihai (2020) Evaluarea activității alunecărilor de teren din Podișul Moldovei în holocen și antropocen: element fundamental pentru evaluarea hazardului la alunecări de teren în contextul schimbărilor climatice (LAHAMP). Raport de cercetare. Editura Tehnopress, Iași, 978-606-687-433-5, 281 p.

Book chapters

Niculiță Mihai (2020) Landslide Hazard Induced by Climate Changes in North-Eastern Romania. In W. Leal Filho et al. (eds.), Climate Change, Hazards and Adaptation Options, Climate Change Management, Springer Nature Switzerland AG, ISBN 978-3-030-37424-2. DOI

Niculiță Mihai, Mărgărint Mihai Ciprian, Paolo Tarolli (2020) Chapter 10 - Using UAV and LiDAR data for gully geomorphic changes monitoring. In Paolo Tarolli and Simon M. Mudd (eds.), Remote Sensing of Geomorphology, Developments in Earth Surface Processes, vol. 23, 271-315, Elsevier, ISBN 9780444641779. DOI

Niculiță Mihai (2020) Landslide topographic signature prediction using segmentation of roughness and Random Forest classification. In Massimiliano Alvioli, Ivan Marchesini, Laura Melelli & Peter Guth (eds.), Proceedings of the Geomorphometry 2020 Conference, 178-181, Cnr Edizioni, ISBN 978 88 8080 282 2, Roma. DOI

Papers presented at conferences

Niculiță Mihai, Mărgărint Mihai Ciprian, Necula Nicușor, Tarolli Paolo (2018) Anthropic induced gullies on old anthropic lake beds in Romania. Abstract [GC41F-0646] presented at 2018 Fall Meeting, AGU, Washington, D.C., 10-14 Dec. link

Niculiță Mihai (2019) Landslide hazard induced by climate changes in North-Eastern Romania. Symposium Climate Change and natural Hazards: coping with and managing hazards in the context of a changing climate 25-26 February 2019, Padova, Italy.

Niculiță Mihai (2019) Geomorphological restitutions: Moldavian Plain and Transilvanian Plain. 35th Romanian Symposium on Geomorphology, 23-26 May 2019, Timișoara, Romania.

Niculiță Mihai, Mărgărint Mihai Ciprian, Necula Nicușor, Stoilov-Linu Valeriu (2019) Upper Pleistocene landslide evidences at Costești (Moldavian Plateau, Romania). Carpatho-Balkan-Dinaric Conference on Geomorphology, 24-29 June, 2019, Sezged, Hungary.

Mărgărint Mihai Ciprian, Niculiță Mihai, Tarolli Paolo (2019) Using UAV and LIDAR data for gullies erosion monitoring. Geophysical Research Abstracts, Vol. 21, EGU2019-8461, EGU General Assembly 2019

Niculiță Mihai, Mărgărint Mihai Ciprian, Ciotină Mihai Cosmin, Necula Nicușor, Văculișteanu Georgiana, Stoilov-Linu Valeriu (2020) River-landslide erosion interaction assessed through LiDAR and UAV SfM high-resolution DEMs, SAR and photogrammetry. EGU General Assembly 2020, EGU2020-5451. DOI

Mărgărint Mihai Ciprian, Niculiță Mihai, Ciotină Mihai Cosmin, Văculișteanu Georgiana, Stoilov-Linu Valeriu, Tarolli Paolo (2020) Using RPAS derived images and LiDAR DEM's for the assessment of geomorphic changes in a cultural heritage site affected by recent landslides. EGU General Assembly 2020, EGU2020-7780. DOI