Digital Geomorphology Resources

Geomorfologie dinamică, anul 2, GR, sem. 2 2021-2022

Gespeichert von mihai.niculita am Mi, 03/02/2022 - 02:47

Cuvântul geomorfologie este compus din trei cuvinte grecești: γεω (Geo cu sens de Pământ), μορφη (formă) și λογος (discurs, motiv, oratorie, cauză). Geomorfologia este deci prin traducere mot a mot „discursul despre formele Pământului” sau mai simbolic “cauza formelor Pământului”.
Aşa cum este cazul geografiei şi altor ştiinţe, începuturile geomorfologiei se regăsesc în perioada greacă şi romană, cu impulsuri în perioada renascentistă , şi mai târziu şi fundamentare în sec. IX . Termenul a fost introdus în perioada 1870-1880 pentru a descrie morfologia suprafeței Pământului , devenind ulterior „studiul genetic al formelor topografice” . Paradigma geomorfologiei s-a schimbat constant în funcţie de contextul cultural, social şi ştiinţific global, dar şi de evoluţia tehnologiei, putându-se separa două perioade majore: cea calitativă şi cea cantitativă. Conceptul de formă a rămas valid încă de la început, fiind ulterior relaţionat de procese pentru a se putea explica geneza formei. Deşi cuvântul formă ne poate duce cu gândul la simpla morfologie, la ora actuală există trei faţete ale formei în geomorfologie: (i) constituţia fizică şi chimică, (ii) configuraţia spaţială/geometrică, şi (iii) fluxurile de masă. Procesele geomorfologice sunt în schimb definite de variabile dinamice, fizice şi/sau chimice, cum ar fi puterea, fluxul de energie, forţa, stresul, momentul mecanic, care reflectă energia necesară şi procesul propriu-zis, ducând la modificarea suprafeţei terestre. Între forme şi procese apare un feedback continuu care este practic esenţa geomorfologiei.
Astăzi, geomorfologia este studiul caracteristicilor fizice ale suprafeței terestre a Pământului, respectiv formele sale de relief, atât sub-aeriene cât şi submarine, dar şi de pe alte planete, planetoizi, corpuri cereşti, pe măsură ce informaţii detaliate apar pentru acestea , . Există, pe filiaţie a evoluţiei domeniului la ora actuală patru abordări ale geomorfologilor în studiul formelor de relief:
(i) Abordarea funcţională de tip proces-formă/răspuns, care este derivată din abordarea sistemică, este cantitativă şi pune accent pe studiul proceselor fizice şi chimice;
(ii) Abordarea evolutivă a formelor de relief, denumită şi istorică, relaţionată de geologie, în sensul explicării genezei formelor de relief prin prisma evoluţiei geologice;
(iii) Abordarea spaţializată a formelor de relief şi a sistemelor de forme de relief, cu caracterizarea lor, având un vădit caracter regional, sau chiar calat pe ideea de ecologie a peisajului.
(iv) O abordare environmentalistă a formelor de relief, a sistemelor de forme de relief, sau chiar a peisajului, la nivel regional sau chiar global, cu accente de geo-conservare şi geo-patrimoniu.
În accepţiunea geomorfologilor conectaţi la fluxul global de informaţie ştiinţifică, doar primele două abordări sunt considerate geomorfologice, ultimele două fiind “endemisme” relaţionate de evoluţii regionale izolate ale subiectului, deşi abordarea de geoconservare şi geodiversitate câştigă teren în contextul actual al modificărilor climatice şi antropice globale. În România se impune aceeaşi viziune, cea globală, însă existând încă abordări deviante, legate de influenţa literaturii sovietice, est-europene slavo-germanice sau chiar de filiaţie naţionalistă . Abordarea proces-formă este denumită process geomorphology iar cea evolutivă historical geomorphology. În România geomorfologia proceselor este cunoscută sub sintagma de geomorfologie dinamică, în sensul că se abordează formele de relief care au dinamică recentă, sub influenţa unor procese active în prezent şi în trecutul recent, faţă de geomorfologia clasică (istorică) care în România este integrată cu morfologia şi morfometria. Deoarece procesele geomorfologice sunt văzute ca actuale, există şi sintagma geomorfologia proceselor actuale sau procese geomorfologice actuale.

Material curs

Cerințe proiect

Bibliografie falii seismice

Descărcare date proiect FALII

001
002
003
004
005
006
007
008
009
010
011
012
013
014
015
016
017
018
019
020
021
022